Libertatea se măsoară în alegeri. Mi'am strecurat pantofii lăcuiţi pe jumătăţi de scări în spirală, cu intunericul îmbrăcîndu'mi umerii, spre o mansardă părăsită, împărţită în trei posibile camere splendide, în care lumina, atît de aproape, ne'ar fi atins creştetele. Un birou vechi abandonat, un geamantan, o geantă, două monitoare şi, stingheră, într'un colţ, o cutie de bere.
Lanterna avea un fascicul de lumină slab,pereţii de ciment gri, neşlefuiţi, emanau cuvinte tăcute, eu mă învîrteam asemenea unui fluture în culoarea galbenă a becului. Voiam să plec, voiam să şi rămîn. Îmi părea rău că nu am luat o ţigară de jos, atît îmi lipsea în acel moment.
În dreptunghiul atît de aproape de podea, făr' de geam sau stinghii, viaţa întra nestingherită, aproape abrupt.
joi, 12 noiembrie 2009
luni, 9 noiembrie 2009
fragmentat
Iesiseră, intr'un sfirsit, să se plimbe. Seara ii acoperise molcom.
El, inalt si tăcut, cu ochi umbriţi si seriosi, cu gulerul hainei ridicat pavăză, cu pasi siguri si apăsaţi.
Ea, mai mică, mergind un pic de tot in urmă, străduindu'se să respecte tonul impus, dar cu privirea curioasă, sfisiind perdeaua serii in căutarea detaliilor- culoarea unei frunze in lumină de felinar, un sotron cu pătrate prea mici pină si pentru piciorul ei, purtător al numărului treizecisisase, umbra grăbită a unei pisici cu ochi fosforescenţi si răi.
El, inalt si tăcut, cu ochi umbriţi si seriosi, cu gulerul hainei ridicat pavăză, cu pasi siguri si apăsaţi.
Ea, mai mică, mergind un pic de tot in urmă, străduindu'se să respecte tonul impus, dar cu privirea curioasă, sfisiind perdeaua serii in căutarea detaliilor- culoarea unei frunze in lumină de felinar, un sotron cu pătrate prea mici pină si pentru piciorul ei, purtător al numărului treizecisisase, umbra grăbită a unei pisici cu ochi fosforescenţi si răi.
duminică, 8 noiembrie 2009
sâmbătă, 7 noiembrie 2009
miercuri, 4 noiembrie 2009
pînze de păianjen
De ce nu pleci nici măcar din singurătăţile mele? De ce atunci cînd simt, inutil, că nu mai pot, revin cu paşii amintirilor pe acea saltea verde pe care am construit o broască ţestoasă, eu eram carapacea şi aveam să te ocrotesc, de ce nu a fost niciodată invers?
Salteaua verde, joasă, în suprafaţa ei moale alergai cuvinte desprinse din poezii, eu te ascultam furîndu'mă mie însămi, punînd deasupra fiecărui cuvînt cîte o bucată de carne.
Mă pîndeau pe la colţuri, acolo unde lumina lămpii nu ajungea, monştrii cu ochi hipnotici, care'mi şopteau că nu'i decît fum în camera asta; într'o clipă te vei deşira şi vei pluti spre fereatră, luînd cu tine, în ambii pumni, cuvintele din poezii şi carnea din mine. Bineînţeles, nu îi credeam, ochii tăi erau prea albaştri, tăcerile prea pline, şoaptele prea înfiorătoare.
După nouăzecişişase de clipiri însă, genunchiul tău stîng a prins a se desfăşura, urmat de braţul drept, eu eram paralizată. Ultimele au plecat sprîncenele, arcuite rotund, asemenea unei retorici.
Şi paginile cărţilor s'au lăsat răsfirate de'o pală de aer un pic rece, ce le'a mînat cu îndemînare, trăgînd după ele fîşii de carne.
O pagină am reuşit să păstrez, litere negre de cărbune, de care mi se lipise, albit, sufletul :
"Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul…
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi servi, totuşi.
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară."
(Marin Sorescu)
Salteaua verde, joasă, în suprafaţa ei moale alergai cuvinte desprinse din poezii, eu te ascultam furîndu'mă mie însămi, punînd deasupra fiecărui cuvînt cîte o bucată de carne.
Mă pîndeau pe la colţuri, acolo unde lumina lămpii nu ajungea, monştrii cu ochi hipnotici, care'mi şopteau că nu'i decît fum în camera asta; într'o clipă te vei deşira şi vei pluti spre fereatră, luînd cu tine, în ambii pumni, cuvintele din poezii şi carnea din mine. Bineînţeles, nu îi credeam, ochii tăi erau prea albaştri, tăcerile prea pline, şoaptele prea înfiorătoare.
După nouăzecişişase de clipiri însă, genunchiul tău stîng a prins a se desfăşura, urmat de braţul drept, eu eram paralizată. Ultimele au plecat sprîncenele, arcuite rotund, asemenea unei retorici.
Şi paginile cărţilor s'au lăsat răsfirate de'o pală de aer un pic rece, ce le'a mînat cu îndemînare, trăgînd după ele fîşii de carne.
O pagină am reuşit să păstrez, litere negre de cărbune, de care mi se lipise, albit, sufletul :
"Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul…
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi servi, totuşi.
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară."
(Marin Sorescu)
provocare
dacă ai să mă întîlneşti, din întîmplare, pe stradă, privind concentrată fără să văd nimic, ai să mă iei în braţe, doar atît?
ai să ştii să taci, doar să îmi pui palmele reci pe obraji, să înjumătăţeşti un zîmbet amărui, să mă priveşti de departe, de demult?
să mă laşi să plîng cutremurat, să mă strîngi din ce în ce mai tare, să stai într'o mulţime de oameni doar cu mine?
ai să ştii să te apropii tiptil de sufletul şi demonii mei?
ai să ştii să mă laşi să fiu eu, pînă la sfîrşit?
ai să ştii să taci, doar să îmi pui palmele reci pe obraji, să înjumătăţeşti un zîmbet amărui, să mă priveşti de departe, de demult?
să mă laşi să plîng cutremurat, să mă strîngi din ce în ce mai tare, să stai într'o mulţime de oameni doar cu mine?
ai să ştii să te apropii tiptil de sufletul şi demonii mei?
ai să ştii să mă laşi să fiu eu, pînă la sfîrşit?
duminică, 1 noiembrie 2009
roşu şi negru
Plapuma atîrna greu asupra mea, mă rotisem în ea asemenea unui cocon, dormisem inconştient, fără ceas cu alarmă şi fără vise, dormisem adînc, pînă în ultima celulă.
Ştiam că are să'mi fie frig cînd voi catadicsi să mă ridic din norul de căldură, ce bine că storurile erau trase, zgomotele camuflate, mă puteam preface că'i abia început de dimineaţă.
Am închis ochii la loc, cu nasul cuibărit în pătură, voiam să mai păcălesc un pic raţionalul şi cotidianul.
Înapoia pleoapelor, sub stratul fragil de piele, prinseră a creşte, direct din carne, buburuze roşii cu mici puncte negre, presărate la întîmplare, gîdilîndu'mi simţurile şi zîmbetul. Am numărat nouă, s'au strecurat tiptil printre gene, patru de sub pleoapa dreaptă, cinci de sub stînga, mîngîind obrajii asemenea unor lacrimi colorate, jucîndu'se în tăcere.
Am rezistat tentaţiei de a deschide ochii, simţurile îmi erau mult ascuţite. Gărgăriţele ajunseseră acum în scobitura gîtului, alunecînd pe sub bărbie asemenea săniuţelor din vîrf de derdeluş. Le simţeam calde şi mici, nu puneam întrebări, nu căutam explicaţii.
Apoi s'au înmulţit. Cele nouă au rămas la baza gîtului, celelalte plecînd în jos şi în lateral, acoperind deopotrivă umeri, degete, coate, abdomen, genunchi, tălpi, coapse, gambe şi unghii.
Eram o gărgăriţă uriaşă, respirînd în ritmul a sute de suflete roşii îmbulinate haios cu negru.
Ştiam că are să'mi fie frig cînd voi catadicsi să mă ridic din norul de căldură, ce bine că storurile erau trase, zgomotele camuflate, mă puteam preface că'i abia început de dimineaţă.
Am închis ochii la loc, cu nasul cuibărit în pătură, voiam să mai păcălesc un pic raţionalul şi cotidianul.
Înapoia pleoapelor, sub stratul fragil de piele, prinseră a creşte, direct din carne, buburuze roşii cu mici puncte negre, presărate la întîmplare, gîdilîndu'mi simţurile şi zîmbetul. Am numărat nouă, s'au strecurat tiptil printre gene, patru de sub pleoapa dreaptă, cinci de sub stînga, mîngîind obrajii asemenea unor lacrimi colorate, jucîndu'se în tăcere.
Am rezistat tentaţiei de a deschide ochii, simţurile îmi erau mult ascuţite. Gărgăriţele ajunseseră acum în scobitura gîtului, alunecînd pe sub bărbie asemenea săniuţelor din vîrf de derdeluş. Le simţeam calde şi mici, nu puneam întrebări, nu căutam explicaţii.
Apoi s'au înmulţit. Cele nouă au rămas la baza gîtului, celelalte plecînd în jos şi în lateral, acoperind deopotrivă umeri, degete, coate, abdomen, genunchi, tălpi, coapse, gambe şi unghii.
Eram o gărgăriţă uriaşă, respirînd în ritmul a sute de suflete roşii îmbulinate haios cu negru.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
