zatul se rontaie cu atentia cuvenita

Lumina se lasa molcom, imputinand visele. Am inghitit un pic, din gingii curge cafea macinata cu o rasnitoare veche si scorojita. Peste umerii tai cad mangaieri cu degete-foarfece, miroase a cald si a neinteles, teribil ai  fuma ,asa cum numai tu stii, lasand plamanii sa se umple toxic, cu patos si incruntari asupra cuvintelor pe care nu vei sti niciodata-niciodata sa le spui sau sa le crezi.

Noaptea trecuse chinuitor, adormisei incruntata pe covorul atos si prea frumos colorat. Nu stie nimeni a-ti confirma daca sunetul ascutit al pasarii neidenficabile e real sau imaginat, dar ti-a zgariat, prelung si adanc, pielea, de la incheietura pana la umar, oprindu-se, tentant si ezitant, asupra gatului, ocolindu-l dupa un cerc pofticios, sfarsind in urechi, cand ai strans din pumni si ai gesticulat furios la pereti si aer si nimeni.

Ai obosit, e aceeasi veche stare de inertie, in care iti doresti sa se intample ceva, insa toti nasturii au fost pipaiti, toate melodiile descusute, toate paginile rumegate, toate simturile incercate, toate semnele urmarite.

 Devine firesc sa ti se spuna stop joc si sa ridici din umeri, sa bei cafele din cani sparte si sa fumezi tigari de imprumut, sa cauti unde ai fost deja de nenumarate ori, sa urmaresti, mental si prost fotografiat, himerele altor oameni, cu care nu ai schimbat nimic, dar care iti sunt prezenti prin decizii transante si aparent asumate, de a avea drept asupra mortii lor. Si tot ce te intrebi, inainte sa (a)dormi e cand si daca si cum are sa inceteze acest sentiment ca habar nu ai cine esti .

(de)spre cele saptesprezece umbre ale alunecarii

umbra cuvantului. rasnisei o pagina intreaga de ziar, pusesei apa la fiert , mirosind concentrat urmele de cerneala de tipar. aveai sa sorbi acel lichid licuros integramos, sperand in secret ca totul se va concentra in suflet, asemenea substantelor de contrast, sa stii si tu de ai sau nu de transformat cuvinte in furnici.

umbra genelor. pusesem cinci degete peste ochii tai din umbra visului, asteptand acel moment de trezire, cand genele sunt inca nehotarare, trezire sau somn? aveam emotii ca atunci cand imi citeam cu glas tare comentariile la romana, anticipand gadiliciul genelor tale, inefabil, aproape imposibil de surprins , avea sa fie o miscare de taiere, o adumbrire, o lenesa forfecare, un sfert de zbor de colibri? trezeste-te, tipam eu in visul tau.

umbra tacerii. cinci alunite pe urechea dreapta si povestea nestiuta a semnului de pe acelasi drept obraz.

umbra jocului. fii sotronul meu.

umbra pietrei. o mana de copil zambaret si luminos, plina-ochi cu pietre adunate de prin forme de invatamant inca nedeslusite. o mana intinsa spre o rugaminte-inchipuire-dorinta, o piatra cu mii de colturi de pus sub perna si cearceafuri pentru trezirea din cosmaruri. cand iti e drag un om, da'i o piatra.

umbra zimtilor. musca-ma, i-am spus, dar i-a fost frica. se scurgeau din vocale si consoane forma si numele dintilor ce le-ar fi putut naste pe pielea  nesatula de moarte. ti'a fost frica si cand am zis, incercuind, mai taremaitaremaitare, nu ma doare. mai tare, dragul meu. la capat, mie nu mi-a fost teama, am muscat cu nesabuinta din mana ta ca dintr-un mar verde si acru.

umbra zambetului. aveam tigari si rom si am stat spate in spate, cu o clepsidra amenintatoare. spatele tau era cald si imi mangaia firele, voiam sa te privesc,dar am conturat cu degetul mic de la mana stanga  un zambet bland. am pus repede palma si am sters, timpul se scursese si eu nu ma gandisem inca la raspunsul despre noi. am spus bazaconii, in timp ce tu ma sarutai, calcand cu talpile nisipoase si friguroase peste interdictii.

umbra globilor oculari. am facut schimb, in acea noapte, de ochi. si'am baut cu ochii tai linisti tulburi si forfecari somnoroase, am coborat in spirala pe coloana vertebrala a pasarilor ce au uitat cantecul, am mimat viata si am hohotit asupra paharelor, sa le vad si lor ecourile. te-am intrebat, in pat, ce-ai vazut cu ochii mei,dar te intorsesei cu fata la perete.

umbra alungirii. alarmanta a fost dimineata, cu toate acele zgomote acutizate de nedumerire, vin dinauntru sau dinafara? niciunul nu auzea ceasul sunand, preocupati fiind, cu desprinderea bucatilor din noi in noi.

umbra imbratisarii. am fost bucata de hartie. ai impaturit migalos in sentiment, te-ai incruntat, m'ai facut ghemotoc fosnitor , apoi ai regretat si m'ai netezit, lasand scrisul pentru alte dati. va continua.

umbra fumului. la amiaza, pentru ca nu te stiu, ti-am povestit, din alta viata, cum ai trait o saptamana fara doua zile intr-o pacla de ceata. te-ai certat, imbracat, futut,trezit, imbatat printre straturi groase si grase de fum usoralbastruiametitor. te strigau oameni si tu auzeai impuscaturi, pana cand ai facut pace si razboiul a devenit  vata pe bat.

umbra umbrelor. e umbra marturisirii. ghicesti? stii? simti? te gadili?

umbra apei. piatra fusese aruncata cu o miscare experta, chiar in irisul tau cel de necuprins, cu pesti si fantome, descriind, alunecos, numeroase cercuri-migrene. bea toata otrava si trage umbra peste solzi.

umbra pipaitului. am fost tara si m-ai vizitat constiincios si serios, ai cercetat si analizat pana cand degetele nu au mai avut nevoie de ochi pentru drumul cel bun.

umbra intrebarii. am stat pe cerul gurii tale, ascunzand in buzunare turcoaz toate diacriticele-semne de intrebare ce indrazneau sa iti suiere printre dinti, te priveau oamenii cu stupefactie, ce om e ala de nu (se) intreaba nimic, niciodata? eu imi construiam defensiva.

umbra intunericului. da-mi cheia sa pun lacat. mergem?

umbra inceputului. aceasta se imbraca in sfarsit. totul sta anapoda, altfel decat firesc,ca si cum s-ar putea sa traim in afara cotidianului, chiar pe linia trasa cu o caramida, manjindu-ne pana si dintii cu praful inecacios al nefirescului implantat sanatos  langa inima, chiar la nasterea ce a durut pentru ca nu am stiut.

tenta

Eudora se trezeste duminicile tarziu, cu ochii carpiti de nesomn, cu toate astea nu are stare sa zaboveasca pentru o trezire ca la carte, cu intinderi lenese din membre, cascaturi lungi si lenevit inca jumatate de ora cu ochii pe pereti. Isi arde limba cu cafeaua vorbareata, rontaie un castravete, asculta sa ii explodeze sufletul Borodin, isi spala fata, urechile si dintii, isi taie unghiile ca la clasa intai. Ii e pofta de bere,dar bea apa multa si fumeaza ce i'a mai ramas din pachetul de cu seara.
O usoara anxietate o invaluie cand, din graba gesturilor matinale, nu ramane decat dara soarelui pe parchetul prafuit si notele zvarluge, iar ea, imobilizata, in acel fascicul de lumina si cantec, acela e momentul, aceea e ea, aceea e starea pe care nu o va mai sfasia nicicand cu simturile.

Eudora e ratacita, undeva intre minte si suflet.

(re) chemari

Vino, i'am soptit, sa ne strivim gingiile in clapele pianului mustrator, printre campuri orbitoare de levantica, unde sa cadem liber ca pasarea cerului si sa facem schimb de maini si minti, unde sa aruncam cu oximoroane si absurditati, unde sa ne decojim de fotografiile iradiate ale trupurilor imputinate.
Hai, nu iti ascunde obsesiile, ma poti abandona si regasi in acelasi pat cu cearceafuri vorbitoare, ma poti uita si iubi cautandu-mi venele, ma poti bea si scuipa cu aceeasi gura amara si mirata.
Stii, sferele ma ametesc, numai trage cu urechea la dansul meu de fluture innebunit in incandescenta. Nu te teme, nu fur nimic din tine, nici nu zabovesc, da'mi numai un pahar cu vin si priveste cum visez foca ce mananca fete cu parul lung cat ele insele, infasoara'ma in fumuri lungi ale acelor tigari trecute clandestin, aerate si aromate,dansele stiu mai bine sa decimeze frumosul.
Da'mi, de sub maneci incetinite, strazi intortocheate si palarii demodate cu iepuroaice gestante, invata odata sa spui minciuni proaspete ca cuburile de gheata, pleaca desirandu'te in rugaciuni pentru prostie, lasa'ma pe mine cu clopotele.

rebalansari

        Tipatul a fost ultima tacere. Unghii roase din copilarie decojeau capatani de usturoi,apoi manjeau ochii celui ce dormea dincolo de oglinda. Singuratatea se impartea echitabil, matematic chiar, cu zgarcenie desigur, chiar si celor ce paseau desculti.
        Tipatul a crapat in alta parte, ca un ecou binemeritat intr'o pustietate lipsita de dor. Mute guri fumegau cand sinele se departau tot mai mult, singurul reper ramanand copacii'coaste.
        Tipatul s'a purtat cuviincios la slujba de dimineata, ametit cu cadelnita si voci cadentate. Luminile isi rupeau din sine pentru a insamanta necredinta.
        Tipatul mirosea a hoit de peste, cu ochi de margea rostogolindu'se haotic intre plus si minus, intre ras si intamplare,intre mine si doare, intre rosu si zbarnait, intre tine si cleptomanie, sfarsindu'se toate la inceputul rauvoitor, intre mine si tine.
        Tipatul se cocota in corcodusi, dezmierdand rufe puse la uscat de femei cu sanii plini si voiosi.
        Tipatul curgea din borcanele cu miere si din nechezatul cailor negri traversand pupile dilatate.
        Tipatul a pandit ora tarzie cu un sfert de luna comica peste puiul de vrabie ranit,pe care tipatul omului l'a speriat mai mult decat propriul strigat.
        Tipatul-tremurat-cumtremurat-murat-mormait-inmormantat-inmarmurit.
         Primul tipat a fost tacerea.

taierea paralelelor

tu cum te descurci fara? vorbind de entuziasm ca si fiinta, ii puneam coaste si miros de ploaie,apoi am calcat stramb,cu toate ca liniile erau invizibile,dar m-a muscat de umar un soi de insecta demonica. eu nu prea stiu cum, bajbai si ma fac de ras cel mai adesea. s-a ivit o privire la un moment dat, m-am vazut limpede cand am strapuns-o pana in nucleu. au urmat doua tramvaie mangaindu-si materialele, un moment de intersectare pe jumatate vazut,pe intreg simtit. punctsivirgula si douapuncte, iti amintesti? cuvinte incrucisate pe o tabla cu multe puncte, gustul de foc al romului,acel fluture pe care l-am inghitit fara sa te mai intreb daca esti de acord si scrisoarea ce ar fi meritat cerneala,plic,timbru si-o camera de popas intr-o geanta de postas.

aşteptarea se sfîrşeşte

Umblasei pe aici mai demult, pe vremea aceea cu suflu de muson purtai sufletul de fier, nu-ţi permiteai să-l agăţi pe celălalt şi nici nu apăruse încă în viaţa ta ea, să-ţi confecţioneze mai multe. Dă-mi o floare, mi-e foame. Tu aveai numai un ziar prea vechi şi de unde să fi găsit flori? te-ai scotocit prin buzunare, poate-poate o răsări măcar o petală, chiar şi o frunză ar fi mers. se uita la tine strîmb, asteptînd, curgîndu-i din ochi literele ziarului pe care şi-l pusese să-i acopere umerii. Dă-mi o mînă, mi-e foame. Şi vocea ei se rotea ameţitor în preajma epidermei, cum să-i dau o mînă? E nebună,ce caut eu aici? Din ochii ei curgeau acum mărgele mici violacee, se izbeau de asfalt cu zgomote de pitic şi se rostogoleau aşa, aleatoriu,printre tramvaie mai ales. Erau goale toate, nici vatman nu aveau. Dă-mi un soare, mi-e foame. Era gata să arate cu degetul spre cer, ia-ţi-l singură,e chiar acolo, dar ochii ei năşteau peşti. O ţigancă s-a apropiat cu grabă, avea o găleată galbenă cu apă multă în care i-a pus pe toţi, în timp ce el scotocea încă prin buzunare,fără să se mai gîndească de ce. Dă-mi un cal, mi-e foame. Ce să fac,Doamne? E nebună şi acum din ochii ei plîng toate pianele lumii, nu am nimic să-i dau, nici măcar un cuvînt de alinare. Hai să mergem,vrei? Dacă o luăm la dreapta sigur găsim un perete de care să ne sprijinim, ştiu să mă îmbrac în umbre. Ţi-e foame de umbre? Privirea ei fulgera. Revenind în acest loc,acum,ce înseamnă? Ţi-e foame şi ţie,nu-i aşa? Din ochii tăi curg zboruri.