ploaie de toamnă

În lumina clară a amiezii de azi, vazînd totuşi lucrurile anapoda, m'am aşezat cuminte pe banca vopsită cu roşu bătrîn, derivat din toamnă, pe care bunicii aşteaptă să sune clopoţelul, întîmpinînd cu mîini ridate şi calde gălăgia micuţilor, privind prin ochii lor într'un trecut şters şi ceţos, către o altă şcoală şi alte mîini.
Tenişii îmi trepidau pe asfalt, ar fi vrut să se ascundă în nuanţe de maroniu, să probeze şi să aleagă, degetele întorceau tacticos paginile cărţii, gustul cuvintelor ordonate era dulce-amar.
Poc, poc, poc.
Ridic privirea încruntată. În acelaşi timp, iar poc, poc, poc.
Castane căzînd, rîzînd cristalin în timp ce lovesc caldarîmul, luîndu'se parcă la întrecere. Unele mai mici, altele mai mari, unele perfect rotunde, altele un pic deformate, pocnind vesele.
În lumina clară a amiezii de azi a plouat cu castane , rîsul de pe bancă găsindu'şi rostul în poc, poc, poc.

vocaţie?

seară culcată de'a curmezişul pe masa mică, cu o lumînare în mijloc şi'un pumn de crizanteme proaspete, pe care ne'am întins ideile într'un joc de ping pong scăpat de sub control.
cîte un pahar şi jumătate de vin,douăzeci de ţigări şi patru mîini încercînd să'şi ia zborul, remarcînd , într'un final, că aripile nu's suficient de puternice.
idei năstruşnice s'au împletit armonios cu fumul gros, planînd o clipă, apoi închizîndu'se în neant.
toamnă cu şal arămiu pe umeri şi paşi îngropaţi în mozaic de frunze.

dilemă asupra visului

Cînd noaptea aproape a sărutat, sfioasă, dimineaţa, am visat bolovani. Mulţi. Învelişul lor nu a găsit nimic de spus urechii mele. Mi'am răsucit trupul în jurul unuia, nicio vibraţie. Tăceri dense, cortine în spatele cărora se deghizează negrul, suprafeţe diforme şi cocoşate, gînduri secrete chircite pe pămîntul arid.
Am visat bolovani. Piatră grea, închisă în ea însăşi.
Să'i urnesc?

here it is

Vocea lui Cohen capătă alte intonaţii , versurile se răsucesc, se alintă , se depărtează doar pentru a se apropia din nou, într'un joc cu reguli încete, cu propria clepsidră, din care timpul se măsoară altfel.
Cînd am învăţat cum să'l ascult eram într'o cameră în care se creşteau poveşti, lăsate la dospit pe la colţuri rotunde şi umbrite. Fiecare notă făcea să vibreze geamul, siluetele noastre îşi distorsionau aparenţa, se făcea tot mai tîrziu.
O plajă pustie cu bucăţi de scoici în care să'mi înţep simţurile, o mare vineţie şi furioasă, un cîntec tulbure în care pot de'acum să'mi abandonez amintirile.
Îmi e nesuferită starea asta dormitîndă, nimic nu are sens în lumea mea oricum făr' de sens.


....here it is
Asculta mai multe audio Muzica

clipe de luciditate dînd din coate printre fragmente de divagaţii de orice fel.

mi'am imaginat omuleţi din plastilină coborînd pe frînghii la mine în gît şi bătînd cu seriozitate cuie ascuţite şi lungi, apoi penetrîndu'mi oasele, suflînd cu viscol şi foc.
mi'am imaginat o vrăjitoare deasupra unui cazan în care bolboroseau broaşte şi alge, agitînd cu un băţ cuvinte de deochi, în care zilele mele cu plimbări şi dans să se transforme în pumni de pastile colorate, căni de ceai cu miere şi lămîie, straturi de pături, somn bolnav şi voce de băbuţă.
o să mă fac bine, dar duminica se face şi ea luni.

un tren din tramvaie

Îmi tot doream să merg într'o dimineaţă pe jos, să mă trezesc în pietre cubice şi claxoane de mîini nervoase, să mă privesc în geamurile la care nu aşteaptă nimeni nimic, să pipăi zidurile părăsite, pline de igrasie, să imaginez vieţi de'ale mele în casa cu perdea în loc de uşă, să ronţăi covrigi calzi.
Un tramvai a deraiat azi.
De ajuns pentru a se crea un mic haos, în care eu mi'am aranjat pantofii în ordinea obiectivelor, un om singuratic între zeci de perechi de picioare grăbindu'se undeva, privind amuzat un şir de şase sau şapte tramvaie aşteptînd cuminţi la jumătăţi de staţie,in lumina somnoroasă a dimineţii.
Ne'aşteptau pe noi, să alegem alt drum.

fărîmiţare de sticle

vrei să ne decupăm seara după acelaşi şablon? meticulos şi cu foarfece bine ascuţite, să începem de la mijloc, să ne poticnim un pic la sfîrşit, evoluînd cînd ne apropiem de început.
vrei să ne punem amprente de licurici şi să ne jucăm de'a baba oarba, să începem de cînd te prind eu pe tine, să luăm o pauză cînd obosesc licuricii şi să ne oprim cînd mă legi la ochi?
vrei să patinăm pe lac de unghii, julindu'ne degetele în genele celuilalt, alunecînd în caleidoscop?
spune'mi, vrei?