aşteptarea se sfîrşeşte

Umblasei pe aici mai demult, pe vremea aceea cu suflu de muson purtai sufletul de fier, nu-ţi permiteai să-l agăţi pe celălalt şi nici nu apăruse încă în viaţa ta ea, să-ţi confecţioneze mai multe. Dă-mi o floare, mi-e foame. Tu aveai numai un ziar prea vechi şi de unde să fi găsit flori? te-ai scotocit prin buzunare, poate-poate o răsări măcar o petală, chiar şi o frunză ar fi mers. se uita la tine strîmb, asteptînd, curgîndu-i din ochi literele ziarului pe care şi-l pusese să-i acopere umerii. Dă-mi o mînă, mi-e foame. Şi vocea ei se rotea ameţitor în preajma epidermei, cum să-i dau o mînă? E nebună,ce caut eu aici? Din ochii ei curgeau acum mărgele mici violacee, se izbeau de asfalt cu zgomote de pitic şi se rostogoleau aşa, aleatoriu,printre tramvaie mai ales. Erau goale toate, nici vatman nu aveau. Dă-mi un soare, mi-e foame. Era gata să arate cu degetul spre cer, ia-ţi-l singură,e chiar acolo, dar ochii ei năşteau peşti. O ţigancă s-a apropiat cu grabă, avea o găleată galbenă cu apă multă în care i-a pus pe toţi, în timp ce el scotocea încă prin buzunare,fără să se mai gîndească de ce. Dă-mi un cal, mi-e foame. Ce să fac,Doamne? E nebună şi acum din ochii ei plîng toate pianele lumii, nu am nimic să-i dau, nici măcar un cuvînt de alinare. Hai să mergem,vrei? Dacă o luăm la dreapta sigur găsim un perete de care să ne sprijinim, ştiu să mă îmbrac în umbre. Ţi-e foame de umbre? Privirea ei fulgera. Revenind în acest loc,acum,ce înseamnă? Ţi-e foame şi ţie,nu-i aşa? Din ochii tăi curg zboruri.