Ca niste descantece pluteau cuvintele in aer, si tu plangeai odata cu mormaitul ploii,fara sa stii pentru ce sau de ce, fara gratie si far' de tandrete, fara sa iti intorci privirea din albul peretelui, plangeai pentru tot si mai nimic, printre care si pentru acele corpuri de care oamenii o sa isi aminteasca cu strangere de pumni si durere, cu chinul de a privi fotografii de identificare vechi de mai bine de trei zile, cat se transforma un cadavru neluat in seama atata timp? cu nesomnul de a parcurge, inapoia ochilor, drumul cosciugului si bantuirea intregii mahniri de a nu pricepe si pace.
Oameni lasati in urma, temandu'se ca ei au gresit, ridicand neputincios din umeri la neobositele intrebari, retorica isi ascute coltii la asemenea evenimente, cerurile se innegresc si tu plangi, ca si ceilalti, ignorant si infricosator. toate punctele de sprijin sunt eterice.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu