compoziţia unui început

o maşină de gunoi zgomotoasă, urmărindu'mi, cu ochi hipnotici, paşii adormiţi în dimineaţa încercănată.
drum lung pe scaun portocaliu, lumina proba haine şi încerca nuanţe de parfum.
cafea amară în cană grea, transparentă.
miros înţepător de acid benzoic, încrîncenare în lupta curăţării degetelor de vaselină.
somnul mă acoperea încă, ferindu'mă de plîns.

abia schiţat

De ce zîmbeşti?
De tine.

Plăceri literare

Cînd scriu aici îmi place că numai eu ştiu ce este adevărat şi ce nu, eu aleg proporţiile de real şi imaginar, eu mă joc de’a mine sau de’a altcineva.
(pseudo)moşu mă obligă la sinceritate, să mă dau de gol, dar accept cu plăcere, poveştile lui le’aş citi dintr’o carte.


1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

În niciun caz nu îndoi paginile, utilizez diverse lucruri aflate la îndemînă sau reţin pagina, deşi mereu îmi propun să folosesc numai semnul de carte în formă de păianjen, ce mi’e foarte drag.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?

Da. “Alergînd ca apucaţii”, de Augusten Burroughs şi “Copilăria unui răzvrătit”, de Arturo Barea.

3. Citiţi în baie?
Nu.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?

Nu e ăsta un vis licean general valabil? Era vorba, bineînţeles, despre o poveste de dragoste imposibilă. Cartea avea să se numească “De’a v’aţi ascunselea”. Dacă scotocesc cu atenţie, cred că am să găsesc şi o variantă necizelată a sa.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Nu ştiu suficient încît să am o opinie.

6. Care este cartea preferată?

Prompt, “Noaptea de Sînziene”, Mircea Eliade.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Nu cred că am anumite tipare, deşi, anual, reiau “Pînză de paianjen” şi “Lorelei”. Sentimentul de a descoperi cu totul altceva faţă de lectura anterioară nu se compară cu nimic, ca şi cum povestea s’ar modela după starea mea de spirit.

8.Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

M’aş inhiba, cu siguranţă, cu atît mai mult cu cît realitatea e atît de departe de poveste, de cele mai multe ori.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Uneori da, uneori să vorbesc îmi pare că ştirbesc din ce am sintetizat. Sînt unele momente, însă, în care, împreună cu Buru, disecăm microscopic toată structura poveştii, încîntate să retrăim senzaţia.


10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Nu aş putea să spun clar, uneori o singură propoziţie de la o pagină aleasă aleatoriu este de ajuns, alteori recomandarea prietenilor.


11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Cred că oamenii ar trebui să citească. Atît.

12. Care este locul preferat pentru lectură?

Pentru a se numi loc preferat, indiferent că este pat, fotoliu, scaun de tramvai, trebuie să fie însoţit de aromă de cafea.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Depinde de stare.

14.Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Nu. Mirosul paginilor e un ingredient important:)

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Din ambele categorii, îmi sînt mai dragi, însă, cele împrumutate.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

O faţetă a unui caleidoscop complicat, în care îmi găsesc alte identităţi, trăind astfel, mai multe timpuri şi mai multe vieţi.

Pasez jocul Laurei.

dinţii ascuţiţi ai zilei de luni

Ce vă imaginaţi cînd vă spun ciur rotativ cu mantale în prelungire?
Credeţi într'un curcubeu format pe o placă cromatografică, în graba de a descoperi ce compus fenotiazinic ascunde?
Vă vine să credeţi că ceva ce se numeşte, atît de înfricoşător, nitrozoantipirină, are culoarea verde smarald?

depărtări de neatins

E curios cum m'am întrebat toată ziua dacă eşti bine, am ezitat mult, să sun sau nu? Să întreb sau să mai aştept? Să mă supăr sau să am încredere?
Numai ca tu să'mi spui, senin, că eşti niţel beat şi ai uitat de mine, că acum te plimbi prin oraşul în care a început să ningă, ţi'e cald şi speri să nimereşti camera.
Mai curios e cum toată furia şi grijile s'au evaporat instantaneu, lăsînd loc unui hohot de rîs,întins pe cîteva sute de secunde; nu am să am încredere nici de acum încolo, aşa's eu, dar ziua de azi m'a învăţat că scenariile monstruleţilor mei sînt oricum de pe altă planetă.

alungirea umbrei în noapte

Aş vrea să am picioroange din acelea de lemn, pe care umblau, demult, cei ce aprindeau felinarele în oraş la lăsarea nopţii, să ezit, să mă clatin, să am impresia că la următorul pas voi lovi trotuarul şi lumea se va învîrti cu mine, ca într'un carusel al cărui mecanism de oprire e blocat.
După cîteva ture pe străduţele vecine aş căpăta însă dexteritate, aş călca mai apăsat şi mai sigur, proiectîndu'mi umbra nesfîrşită în lumina becurilor gălbui şi ale farurilor speriate de asemenea apariţie nocturnă.
M'aş uita, astfel, în casele oamenilor, să'i privesc, prin geamurile aburite, cum dorm, cum citesc, cum mănîncă, cum se iubesc, cum se ceartă, cum zîmbesc, cum privesc pereţii învăţînd singurătatea, cum tac în atîtea feluri, de mă gîndesc uneori că ne'ar trebui o clasificare riguroasă şi ştiinţifică a tăcerilor.
Tîrziu, aproape de sărutul sălbatic al nopţii asupra dimineţii palide, să cobor din înălţimi, să mă simt asemenea unui hoţ, să mă strecor asupra unui ibric de cafea aducătoare de luciditate şi să descriu, cu creionul pe foaie, cît de complicaţi sîntem, cît de diferiţi, pînă şi tăcerile au accente proprii.

siestă inedită

caşcaval topit între două felii rotunde de sărăţele de la Monte Banato, asemenea unei limbi scoase cu ciudă zilei de luni, ce'şi proiectează, deja, tentaculele lipicioase şi urîcioase.
film după o povestire a lui Julio Cortazar. încă jumătate de duminică cu timp cîştigat pentru suflet.