sîmbăta poartă fustă de vînt turbat şi brăţări din fire de iarbă împletite într-un model complicat, ascultă muzică cu urechea lipită de pămînt în timp ce furnicile i se urcă pe coaste şi îi gîdilă rîsul şi pupilele, înghite baloane de săpun pentru a sughiţa zglobiu, exersează cititul dintr-o carte cu fundul în sus şi întorce pe dos toate cuvintele ce nu i se asortează, ca de exemplu "auster", toate surorile-zile l-au purtat în plămîni, neştiind cum să-l scoată de acolo fără să le rănească.
sîmbăta doarme anapoda, cu treziri intermitente în care răsfoieşte tacticos "Dilema veche" , soarbe vesel din cafea şi trage cu ochiul la camera încruntată ce aşteaptă să fie dereticată.
sîmbăta ar vrea să fie Chaplin, cu o mustaţă mică şi negricioasă, cu pantofi-gigant, cu naivitate şi inventivitate. sîmbetei i-ar plăcea să fie alb-negru şi mută, cu toţii ar fi atunci ocupaţi să descifreze mimica, privirile şi dansul braţelor.
sîmbăta se pregăteşte pentru oameni şi nasuri de clovn.

ma philosophie

Cît de bine este să ştiu că şi tu te îndoieşti, şi ai frici, şi insomnii, şi mai nou credinţe, şi cît de bine este să ne întindem monştrii pe măsuţă, lîngă sticlele verzi de bere şi pachetele de ţigări, măcar să-i privim în ochi, fără a-i alunga sau a le schimba hainele, sînt ai noştri şi de-acum încolo îi acceptăm, nu-i aşa?
Şi e şi mai bine să te ştiu încă acolo, om, pe care să mă bazez cînd vor veni din nou căderile, şi cu care să împart surprizele, şi cu care să-mi pun întrebări interminabile, de-mi ia două minute numai să înşir cuvintele şi să le pierd eu însămi sensul.
Dar cel mai bine e să putem fi la fel mereu.

dorinţe de neîndeplinit

vreau un balon cu heliu şi sandale colorate, vreau să mă găseşti oriunde m-aş ascunde, vreau cercei din cireşe şi teancuri de cărţi, vreau întrebări puse cu ochii şi răspunsuri ezitante din vîrful buzelor, vreau cîntece pe jumătate fredonate şi covrigi calzi din care macul se agaţă prietenos de dinţi, vreau filme alb negru în camere multicolore, vreau să mă ţii de mînă cînd traversăm pe verde, vreau teatru de degete şi pumni de tei din care să ne îmbătăm, vreau insomnii cu cearcăne de ciocolată şi bărcuţe din poleiala argintie, vreau un kilogram de mare într-un borcan transparent şi o meduză zîmbăreaţă, vreau boabe de cafea prin toate buzunarele, vreau hărţi indescifrabile ale traseelor din noi, vreau roiuri de fluturi din care să ameţim, vreau după-amiezi umbroase în care degetele se joacă de-a v-aţi ascunselea de după firele de iarbă, vreau un buton din care să reglăm intensitatea soarelui. iar pe lîngă toate astea, vreau să cred că nu-s doar cuvinte.

time to pretend

Ciocăne în mine, are să sune a sec, din cap pînă în tălpi, nu's decît material de om învelind un gol, trăind, cum altfel, la întîmplare.

Azi-noapte, pe la trei dimineaţa, am pîndit pescăruşii, glasurile lor deveniseră atît de stridente, frica creştea în mine direct proporţional cu decibelii din ţipetele lor. Păreau să aibe o întrunire pe cei doi monştrii de tablă, macarale cu propriile voci groase în dimineţile cînd somnul se întinde alene, noaptea transformaţi în sală de întrunire pentru păsările mării, nemulţumite mult prea evident de ceva.
Nu am reuşit să-i înţeleg, îi pîndeam dinapoia perdelei, semi-conştientă, ferindu-mă să fiu zărită, ştiam că are să mă doară fîlfîitul aripilor în drumul spre mine, că nu am să am timp să le închid fereastra în ciocuri şi-au să pătrundă în cameră, şi-au să vorbească pe limba lor despre mine, despre ignoranţă, despre fugă, au să rîdă, în nenumărate varietăţi sfîşietoare, şi-apoi, după ce se vor fi plictisit de glumit pe seama mea, au să se lepede de pene şi aşa golaşi şi urîţi, vor traversa bariera pielii şi vor intra în mine, umplînd golul şi înlocuind organele.

Şi cine va şti să vadă, numai în nopţile cu luna pe un sfert, mă va găsi în vîrful macaralei ruginite, învăţînd tăcerea.
Cum să fac să nu-mi mai fie frică?

bileţele norocoase din buzunare cu nimicuri

Cînd am să deschid ochii şi-am să simt în vîrful degetelor cum îmi mănîncă furnicile din amprente, am să ştiu că e deja ziua aceea, aleasă dintr-o pălărie mare de pai cu fundă roşie, într-un bileţel de dragoste cu scris mărunt, de la un băiat cu ochi de zar pentru fata pistruiată şi visătoare.
Cînd am să aleg ziua în care să te caut în căsuţele şotronului numerotat invers, am să port o fustă multicoloră, cu buzunare imense, prin care stau pitite tot felul de lucruri haioase şi inutile : o agrafă de birou cu cap de girafă, o gumă de mestecat cu aromă de kiwi, un abţibild cu nişte bretele albastre,un rest de creion cu vîrf tocit,un sfert de scoică slăbită de dorul de mare, un cercel-bufniţă şi un magnet în formă de coif.
Şi-am să privesc momentele acelei zile fără ochelarii cu dioptrii mari, muşcînd cu nesaţ din ceaţa vătuită ce va estompa tocmai inutilul, căci pe tine te voi găsi cu sufletul şi nu cu ochii, ce nevoie să am deci de ei?

roll away your stone

se prelinge soarele atît de cald şi dens şi lipicios,o bucată de bomboană gumată, un jeleu de lămîie, un polonic de miere aurie, ace strălucitoare ce înşală timpul, îmbătrînindu-l prematur. şi trupul devine leneş, şi-ar înmărmuri în băi de lumină, sub şi peste cearceafuri proaspete, şi-ar uita de fragmentarea orelor, şi s-ar uita pe sine acolo, pînă soarele s-ar descompune în milioane de particule şi nimic nu ar mai fi la fel.

De ce se ceartă pescăruşii pe bucata de cer de lîngă mine?