sîmbăta poartă fustă de vînt turbat şi brăţări din fire de iarbă împletite într-un model complicat, ascultă muzică cu urechea lipită de pămînt în timp ce furnicile i se urcă pe coaste şi îi gîdilă rîsul şi pupilele, înghite baloane de săpun pentru a sughiţa zglobiu, exersează cititul dintr-o carte cu fundul în sus şi întorce pe dos toate cuvintele ce nu i se asortează, ca de exemplu "auster", toate surorile-zile l-au purtat în plămîni, neştiind cum să-l scoată de acolo fără să le rănească.
sîmbăta doarme anapoda, cu treziri intermitente în care răsfoieşte tacticos "Dilema veche" , soarbe vesel din cafea şi trage cu ochiul la camera încruntată ce aşteaptă să fie dereticată.
sîmbăta ar vrea să fie Chaplin, cu o mustaţă mică şi negricioasă, cu pantofi-gigant, cu naivitate şi inventivitate. sîmbetei i-ar plăcea să fie alb-negru şi mută, cu toţii ar fi atunci ocupaţi să descifreze mimica, privirile şi dansul braţelor.
sîmbăta se pregăteşte pentru oameni şi nasuri de clovn.