durerea pulsează şi mă îndepărtează cu totul din locul în care stau şi simt că am să mă topesc în aşteptarea tramvaiului, iar copiii de lîngă mine sparg seminţe şi aruncă cojile înspre călătorii ce vin din sens opus, oare ce cuvinte ar răzbate pînă la ei,căci pe astea pe care le ştiu eu sigur le-ar ignora sau, mai rău, le-ar tîrî sub picioarele lor cu încălţăminte murdară.
simt somnul cum îmi dă tîrcoale, cum îmi ademeneşte durerea de cap, cum o ia în braţe şi o minte că-i va da puterea de a dispărea, şi eu sunt deja departe, atît de rău doare, nu am cum să îi despart, decizia se va lua în lipsa mea, somnul sau migrena?
inevitabil, dorul de mare stă şi el la pîndă. poate că acolo, în culorile cu personalitate multiplă nu există zvîcniri ale tîmplelor şi poate că somnul nu-i decît o reducere a volumului de muzică captată de pavilioanele noastre.
tălpile caută scoicile cu miros de poveşti, în timp ce restul de mine se zbate ca peştele pe uscat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu