- Spune odata,ce mai astepti? , tipa ea cu ochii in lacrimi.
- As spune, dar nu am ce. Nu e nimic, ce vrei sa spun, ti-am tot spus, iti spun de cateva zile ca nu-i nimic. Ti se pare doar.
Ea il privi atunci cu ura, in timp ce mainile se framantau una pe alta, iar pieptul frumos incadrat de rochia cu guler rotund ii era strabatut de dungi rosii, iar carnea de sub rochie tremura asemenea gelatinei. Si tipatul exista deja, sub materialul de rochie, subtire si albastru, sub muschi si sub coaste, sub vene si vase, sub sange si fluide, sub organe, tipatul mut pe dinafara, incapabil sa iasa printre buzele de-acum albe si ude de lacrimi sarate.
- Nu mai plange, te rog, uite, spun orice,fac orice, ma imbrac si plec, sau raman daca vrei, numai nu mai plange. Imi pare rau, nu asa voiam sa fie, si cuvintele lui se dadeau de-a dura peste sentimentul de siguranta ce incepuse sa incolteasca in ea, peste bratele lui ce tot cauta sa o stranga, dar incapabil sa o priveasca in ochi, incapabil sa spuna ce simte, sa dezlege odata toate nodurile.
Distanta dintre ei se facu atunci din ce in ce mai mare, asemenea unui seism ce face o crapatura in pamant, latind si adancind golul, pana trepidatiile si murmurul vor inceta sa sufle. Ei i se facusera de-acum ochii opaci si tacea, ii era indiferent el, cu toate cuvintele si gesturile disperate, inutil, inutil si orb, ce-i cu el de nici macar acum nu intelege? S-a terminat.
Si el se vedea, in oglinda mintii, singur. neputincios. forma de lut. si o vedea pe ea, in oglinda sufletului, ceata. la fel de singura. fuior de fum. imprastierea prafului de o adiere de vant venita dinspre nord.
Apoi nimeni nu mai spuse nimic. Se facuse noapte si amandoi au capitulat somnului, stiind insa ca e ultimul impartit la doi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu