trecere de pietoni

Se mutasera de curand intr-o garsoniera cu pereti de hartie si ferestre mici, abia de incapeau umerii ei in distanta dintre cele doua laturi. Aveau o saltea si o masuta rosie, de pe care serveau cafeaua in diminetile de duminica. Zgomotele erau felurite, uneori inabusite, asemenea cazaturilor in zapada, alteori vii si ascutite, asemenea varfului de creta pe tabla plina de formule matematice.
Cand venea acasa de la serviciu, Horia o gasea lipita de peretele dinspre sud, uneori sprijinita cu spatele, alteori cu fruntea proptita pe varul peretelui inca netapetat. Se dezbraca, se spala, se punea pe saltea si o asculta cum vorbeste, in soapta, de grozaviile pe care le aude de dincolo, de la vecini. Uneori I se inchideau ochii, era obosit si, de sub straturi, vocea ei devenea monotona, inflexiunile se cunosteau din ce in ce mai putin, tonul pastra aceeasi cadenta, ca si cum s-ar fi spus un ritual.
Iar inapoia pleoapelor Horia vede verde, si-o camera patrata cu o podea-tabla de sah, din mijlocul careia il privea, nonsalant, o zebra. O zebra asezata pe un scaun cu trei picioare. Are ochi galesi si gene alungite si pare sa astepte ceva.
Camera nu are ferestre, iar peretii sunt imbracati intr-un fel de panza pe care cineva se apucase sa coasa din loc in loc, tot soiul de nasturi, mici, mari, mijlocii, rotunzi, patrati,romboidali, sidefati, mati, luciosi.

Zebra ii povesteste lui Horia inapoia ochilor sai despre perechea de sosete dansatoare, in timp ce ea, dinafara, continua sa vorbeasca la fel de linistit si calm. La un gest larg de-al zebrei langa scaun se ivesc doua sosete de culoarea vinului rosu, un pic inalte, stand intr-un mod foarte caraghios pe varfuri. Iar Horia, fara sa-si fi constientizat miscarea, se trezeste ca le intreaba daca stiu sa bata step. Sosetele inainteaza pe un patrat negru, se pregatesc moral pentru cinci secunde, apoi pornesc intr-un ritm energic sa bata podeaua, intr-un sincron formidabil, iar viteza creste si tot creste, pana cand zebra isi lipeste genele si spune, cu voce groasa, : de ajuns”.
Horia deschide ochii. E seara deja si ea sta pe masuta rosie cu genunchii in brate, privindu-l fix. Ii zambeste si ii ciufuleste parul.
Ea il intreaba: m-ai ascultat? Cred ca se petrece ceva ciudat in apartamentul vecin. Nu vrei tu sa verifici? Poti merge sa te prezinti, abia ce ne-am mutat si vrem sa ne cunoastem colocatarii. Mie imi e putin frica. In plus, se tot aud pasi, ca si cum cineva ar dansa intruna. Nu ti se pare iesit din comun?
El iese pe palier, se opreste in fata usii, inspira si expira de patru ori, apoi se intoarce si-I spune sa o lase balta, dincolo nu raspunde nimeni la usa.