doar un pic iti cer, nu mai mult, promit, roteste manivela si intoarce-mi ochii in palmele ce stiu sa zboare si fara aripi de pescarus. pune-ma pe scaunul cu trei picioare si lipeste-mi buzele cu leucoplast, pune-ti urechea deasupra sanului stang, sa asculti, fara cuvinte, cum te-as putea iubi.
scartaie vantul prin crapaturile desenate in epiderme, un caleidoscop ar arata sotron desperecheat si anapoda numerotat, eu am trecut prima prin gaura cheii, si tot astept, de primaveri, sa te arati si tu. inapoi nu mai pot razbate, m-am facut mare.

iti cer, doar o data apropie-ti de mine povestile si lasa-ma sa plang pentru ca nu esti tu.