Picioarele se umfla de ras, pe sine de mercur se dau de-a dura farfurii pline cu lumini incandescente, in timp ce unii caini neatenti alearga ciocurile berzelor printre sticlele farurilor, aproape sterse in galbenul natural.
Degetele de la picioare, imbaiate si imbracate in pijamale cu desene animate fugite de pe ecrane plate, se joaca, stangul impotriva dreptului, mima; numai degetul mic al talpii stangi, capatuit cu zeci de Mutulici pe un fond cat de cat verde, nu indrazneste sa gesticuleze, daramite sa incerce sa sopteasca, chiar si balbait, cuvantul pe care degetul adversar, plin de el, l-a ales. literele i se inghesuie intre dinti, se imbulzesc dar nu-si asteapta ordinea, asa ca tot incearca, pe cerul gurii, sa le oranduiasca, uite-asa, in ordinea ce-ar trebui sa sune, melodios si formidabil de complicat, p-e-z-e-v-e-n-g-h-i. proprietarul acestor unelte tactile priveste nedumerit forfota, incercand, in zadar, sa le linisteasca, doar e noapte si noaptea toti oamenii ar trebui sa doarma, mai ales dupa picaturile de valeriana picurate cu atentia unui chimist in ceasca cu lapte cald pusa cu grija la capataiul patului.
cutiile toracice isi imprumuta, pe la Cutitul de Argint, ochii mortilor culesi de prin liliecii imbatraniti, schimbandu-i, doua intersectii mai departe, pe sticle cu lichide vascoase, pe nasturi aromati si mincinosi, pe matasuri imbracate de umeri rotunzi ca gutuile implinite, pe muscaturi de dinti geometrice, toate acestea oferite la jumatate de pret daca pe inserat strazile tac si cerul pune de-un taifas violet.
aspira cu nesat aceste paranteze-acolade, element complicat al exercitiilor de matematica din scoala, cand stiloul, furios, in loc de rezultat, improsca o pata diforma de cerneala, revolta a timpului obligat sa se poarte cuviincios pe scaunul cu spatar incomod din fata biroului pedepsit cu manuale, culegeri,atlase si dictionare. aspira-le cu nesat, acum toate acestea sunt caramida, nu-ti sterge praful pe hainele de serviciu, dar desfa palma peste gura si inghite-l, un pic de portocaliu nu are ce sa strice, doar si morcovii au aceeasi nuanta.
mai taci si tu, te rog.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
textele tale au o curgere poetica, care poate capata si forma asijderea fara prea mult efort….
Picioarele se umfla de ras, pe sine de mercur
se dau de-a dura farfurii pline cu incandescente de clarobscur
in timp ce unii caini neatenti alearga ciocurile berzelor
printre sticlele farfuriilor, sterse in galbenul verzelor.
Degetele de la picioare, imbaiate si imbracate in pijama
se joaca, stangul impotriva dreptului, mima
numai degetul mic capatuit cu zeci de Mutulici
nu indrazneste sa gesticuleze, daramite sa faca plici,
literele i se inghesuie intre dinti, se imbulzesc
dar nu-si asteapta ordinea cum mi s-ar parea firesc
asa ca tot incearca, pe cerul gurii, sa le joace un renghi
si-n ordine sa le faca sa sune melodios “pezevenghi”
proprietarul acestor unelte tactile priveste
nedumerit forfota, sperand in zadar ca se linisteste
mai ales dupa picaturile de valeriana din lapte
picurate cu atentia unui chimist printre soapte
cutiile toracice isi imprumuta, pe la Cutitul de Aur
ochii mortilor culesi de prin liliac si prin laur
schimbandu-i, doua intersectii mai departe
pe sticle cu lichide vascoase si miresme de noapte
pe nasturi aromati si mincinosi cu limbile impleticite
pe matasuri imbracate pe umeri rotunzi de gutui implinite
pe muscaturi geometrice de dinti fierbinti
toate acestea oferite la jumatate de pret, doar sapte arginti
aspira cu nesat aceste paranteze-acolada,
element complicat al exercitiilor de matematica fada
cand stiloul, furios, in loc de rezultat revoltat
o pata diforma de cerneala a-mproscat
aspira-le cu nesat, acum toate acestea sunt caramida,
nu-ti sterge praful de pe hainele din firida
un pic de portocaliu nu are cum sa mai strice,
doar si morcovii au aceleasi nuante idilice.
Trimiteți un comentariu