ochii sunt cei care ating, in timp ce degetele se uita pe sub pleoape la rotirea de gheata a tuturor cuvintelor, iar sunetele sunt cele care isi mangaie membrele somnoroase ce tac de sub toate zapezile ramase datoare oamenilor ce au uitat ca aceasta se numeste iarna.
veneai cateodata tipand de la dus, era forma ta de a alunga contactul prea violent cu gresia alunecoasa, cu toate acele maini inghetate ce te inhatau imediat cum robinetul inceta sa curga cu cald. iti puneai o pereche de chiloti rosii cu buline albe si aceleasi pijamale, desi miez de zi, pastrand inca,in sifonare, acea alinare si scufundare a vietii de dincolo de vis, in care iepurii rodeau urechi decupate din morcovi proaspeti si bufnitele repetau rotiri de gat cat mai elegante.
acum iti mirosi varfurile degetelor cu ochi micsorati, de unde atata fum? chiar mai mult decat gheata, si ea atat de lucioasa, ca si cum un mester in oglinzi s-ar fi suparat ca in ziua de azi nu mai cumpara nimeni oglinzi si a dat de-a dura, peste intreg orasul si mai ales peste intreaga tara si de ce nu, peste o buna bucata de lume, aceasta suprafata sticloasa, inselatoare asemenea oglinzilor din povesti cu feti-frumosi. iar fumul, iesind din toti oamenii, mai ales prin urechi, reduce vizibilitatea si insala mirosul, micsoreaza toate nuantele si induce in eroare toate intelesurile.
iti vine sa pui capul pe perna,sa poti pleca in sfarsit intr-un loc inca nebanuit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu