" It was really a pleasure to cry with you"

Nu te sfii sa iti arati interiorul de hartie, nu-i nicio rusine in a nu fi din carne si oase si sange si plasma si organe si vene si piele.
Nu te sfii sa te feresti de orice foc, pe cat de minunata ar putea fi caldura lui, la fel de bine s-ar putea sa te mistuie. Visezi un om intruna,dar nici nu banuiesti ca lumile astea nu se intalnesc nicicand. Chiar si asa, variante ale aceluiasi om avem toti, ramase in amintiri, aici in prezent sau asteptandu-ne in viitor, nu mai tarziu de maine.
Nu te sfii sa stai in pat toata ziua, fara sa-ti fie teama de nebunie. Cei ce te iubesc asta ar trebui sa-ti doreasca, sa mai poti innebuni din cand in cand,scotand,la intamplare, bucati din platosa si lasand la vedere cate un cuvant sau poate chiar o fraza intreaga. Adu-ti aminte, te rog, pe-un colt de carte lasasei povestita cu degete somnoroase viata scurta a unei iubiri ce s-ar fi vrut si ea, ca orisicare, un altfel de traiect, o zbuciumare diferita,biata de ea, avea sa vada soarele reflectat in ecranul unui telefon public.
Nu te sfii sa intri din ce in ce mai des in camere paralele cu realitatea, unde viata se petrece pe pereti, jocuri de umbre, pete de cerneala,proiectii de diapozitive,geometrii de lumina, niciun cuvant,insa. Nimeni,acolo, nu stie a vorbi.
Nu te sfii sa fii asa.