imi scrisese "ma pierd eu pe mine,nu mai am sirul zilelor.stau aici si atat.e soare si nu vad". i-am raspuns "nu,te rog, hai, usurel, numara pana la sapte si uita un pic tot despre tine, gaseste un geam si lipeste-te de el fara memorie. avem sa gasim un nou inceput,ai sa vezi".
nu simteam nici eu cum incepusera a se topi toate.
duminică, 19 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu