Lalu e cea care , în orele plictisitoare de istorie privea departe şi desena, pe ultima pagină a caietelor, ferestre mari străbătute de fascicule prelungi de lumină, peisaje cu o mare calmă şi nisip tăcut, un el şi o ea statici, într'o încremenire pe care numai naivitatea iubirii o putea percepe.
Potrivit caracteristicilor timpului şi aşteptărilor mele visarea s'a diluat, scăzînd aproape de zero în amestec cu praful şi dezamăgirile cotidiene.
În faţa ironiei,Lalu a continuat să creadă în lumile ei cu pescăruşi şi fire invizibile ce ne'ar putea lega de un om pe veci, dar voalat, păstrînd ascunsă dorinţa ei ca într'o zi totul să se schimbe.
Contrar caracteristicilor timpului şi prezicerilor mele, visarea a prins contur, s'a lăsat concretizată, din lut încălzit şi pictat, din fimo modelat, minuţios şi delicat.
Lalu a aprins lumini şi a şters praful de pe culori, suflînd cu acelaşi zîmbet tainic pe care'l avea în orele interminabile de istorie.
Acum, ne purtăm arcurile sufletului agăţate de lobii urechilor sau de haine, speriind, astfel, temerile necunoscutului.
Să visăm cu toţii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu