recenzie

N'am să mă uit niciodată la tine fără să doară, am să creez păpusi de lemn care să ne joace rolurile si am să stau pe'un scaun, in primul rind, analizind, cu ochi critic, abaterile, contrazicerile, naivităţile, firimiturile din care ne chinuim să construim ceva rezistent, ignoranţa de a nu fi invăţat nimic pină acum, desi viaţa ne'a oferit atit de multe sanse.
Foile scenariului vor sta pe scaunul din stinga, asteptind, aliniate si frumos scrise, verdictul. Iar mina mea dreaptă, cu scris tremurind si nervos, va trasa, cu rosu sălbatic, nota patru.
Adică restanţier, se cer imbunătăţiri in ceea ce priveste dialogul si decorul. Iar actorii, actorii sint total nepotriviti. Trebuie să renunţăm la unul din ei.