nu-mi e somn si pace, nu am sa ma mai intorc pe toate partile in cautarea pozitiei ideale pentru dormit, doar nu-i corpul de vina ca mintea nu are habar sa taca.
asteptam cumva timpul acesta, nu mai prezinta noutate nici indiferenta, nici privirea incruntata, sunt toate pamanturi pe care le-am explorat deja, le cunosc densitatea, aria, sterilitatea, senzatia de sfaramare a propriilor dinti.
iata-ma, asadar, invartind pe degete ce nu stiu sa fac, ceea ce implica aproape tot, cu exceptia greselilor, pe acestea le manuiesc foarte bine. poate asta ar trebui sa scriu, " manual de greseli", un fel de ghid care sa includa toate erorile umane posibile, care sa te avertizeze si sa te educe in a nu le face, prin prezentarea exemplului "asa nu!".
cand se cearta oamenii, sau pur si simplu discuta, despre politica, un film, o barfa, pretul rosiilor sau ce-i mai potrivit in casa noua, perdea sau oblon, mie imi vine sa plang. sa-mi frang mainile si sa le spun sa o ia mai incet, poate e ceva ce eu nu pricep, poate vorbesc prea repede, insa ce pot face? nu ma intereseaza nici politica nici costul legumelor, nici cum se sorteaza rufele inainte de spalat, cum sa disimulez asa ceva? rabdare nu am. da, nici pe dumneaei nu mi-am autoeducat-o.
e aproape douasipaispezeceminute inspre dimineata, am pus niste gem de caise pe biscuiti de casa, ascult "pictures at an exhibition" de Mussorgsky, iar clapele pianului se cutremura sub tocurile nesomnului.
ce-are sa fie daca are sa fie doar asa?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu