u şi i

Lulu are pãr blond, cîrlionţat, ochi albaştri cu gene dese, blonde şi ele. E rãsfãţata familiei. Lulu face rochii pentru pãpuşi şi posedã propria lume peste care guverneazã. În camera ei miroase a turtã dulce.
Luli are genunchii mereu juliţi, poartã pãrul tuns castron, cu breton ce’i umbreşte ochii verzi. Joacã fotbal cu bãieţii din cartier, fluierã şi colecţioneazã suprizele de la guma de mestecat. În camera ei miroase a zarzãre. Zarzãre crude.
Lulu şi Luli sunt cumva prietene. În timpul vizitelor dintre pãrinţi cele douã îşi zîmbesc politicos, deşi privirile afirmã cã niciuna nu e dispusã sã înţeleagã lumea celeilalte.
Peste ani, Lulu va fi o soţie perfectã, mamã exemplarã, va şti cum se face gemul de caise şi cum se pun murãturile, cum se calcã corect o camaşã, cum se face un bagaj din care sã nu lipseascã nimic, etc. Drum drept, bine pus la punct, fãrã abateri.
Luli va juca. În piese de teatru şi filme. Un om mare cu imaginaţie de copil. În agenda ei nu se va gãsi dragostea ce poartã verighetã. Va fi liberã şi dezordonatã, încã mirosind a zarzãre.
Cele douã vor pãstra o legaturã rece , rezumatã la cîte un telefon de sãrbãtori sau la aniversãri.
Peste şi mai mulţi ani, o Lulu înşelatã de soţ, cu copii mici şi fãrã serviciu, se va muta acasã la Luli, unde nimic nu poartã amprenta ordinii sau a rigurozitãţii.
În aroma unui ceai de iasomie vor deveni cu adevãrat prietene , astfel încît singura diferenţã intre ele va fi numai cîte o vocalã de fiecare.