Zile pe scurt

Sãptãmîna s’a înghesuit în zile, zilele s’au îngrãmãdit în ore, orele şi’au fãcut loc în minute, minutele au pãtruns şi ele în secunde.
Timpul a luat forma trenurilor , a mirosului de şine încinse, s’a bãlãcit în marea capricioasã, s’a îngropat în nisip, s’a odihnit în pagini mirosind a cãrţi, a dansat, s’a înfãşurat în soare şi ultraviolete, a rîs, din cînd în cînd a zîmbit şi amar, s’a urcat în alt tren, a escaladat cu gîndul munţii de dincolo de geamul prãfuit, a transpirat şi sufocat pe strãzile prea calde ale Braşovului, a pãşit în liniştea Bisericii Negre, a închis pleoapele în culorile şi sculpturile Muzeului de Artã, s’a strîmbat în limonadã acrã, a privit pofticios la curcubee hand-made, a urcat şerpuit spre Turnul Alb şi Turnul Negru , umplîndu’şi plãmînii cu verde şi acoperişuri ascuţite ascunzãtoare ale strãzilor întortocheate, a mãsurat lungimea braţelor sale în distanţa dintre pereţii gãlbejiţi de pe strada Sforii, s’a jucat de’a psihologul într’un beci întunecat, cu bere la halbã şi muzicã bunã, şi’a odihnit oasele pe’o bancã din Piaţa Sfatului, desfãtîndu’şi auzul în notele unui concert voios, poposit tocmai din Franţa, a împãrţit locuinţa cu oamenii necunoscuţi cu care a purtat, din timiditate, doar conversaţii monosilabice. Apoi a plecat mai departe.