Cîteva fire de păr rămăseseră agăţate în peria ovală, cu capăt lucios de fildeş, cu un desen complicat pe spate, atîrnînd greu în mîna ei fragilă. O luase de la un tîrg de antichităţi pe lîngă care trecuse întîmplător, într'o dimineaţă primăvăratică,în care totul se potrivea unei plimbări în băi de lumină crudă.
Îşi pieptăna părul mecanic, cu gîndul departe, într'un loc în care cărţile ar fi case în care să intri zîmbind,cu încăperi calde şi primitoare, să te simţi ca acasă, uite, acolo, în colţ, lîngă şemineu, să te aştepte fotoliul verde şi o cană cu ceai, apoi să te muţi, numai dintr'o clipire, în faţă mării, să fie furtună şi să te cerţi cu vîntul.
Dimineaţa unei sîmbete din ianuarie privea pe fereastră, părea să ciocăne, apostrofînd'o pe Clara pentru lipsa ei de acţiune, camera trebuia aerisită, patul făcut, apoi duşul şi îmbrăcatul. După, restul.
Dar dimineaţa nu ştia, nu avea de unde, de afară nu se putea mirosi întîmplarile. Clara era de'acum într'o livadă cu cireşi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
mmm…. din cate bag eu seama clara era fluture; s-a strecurat neobservata prin gaura cheii de la inchizatoarea tomului cu basme imbracat in coperti de arginti si dusa a fost…
da, Clara e şi fluture.
Trimiteți un comentariu