realitatea din vis sau viceversa

Mi'era somn, aproape că nu'mi mai puteam ţine ochii deschisi, inapoia pleoapelor se contura o lume de vată, in care să'ţi afunzi genele si să uiţi ce'i dincolo, pe cărările realului.
Stiam,trebuia sa te astept. Iti uitasei cheile, interfonul era stricat, asteptam telefonul tau, sa cobor sa'ti deschid usa de la intrare. Ma bagasem imbracata in pat, mi se parea ridicol sa'mi pun pijamalele cu ursuleti si sa intalnesc vreun vecin pe scari, desi la o asemenea ora teoria mea era departe de posibil. Ma straduiam sa gasesc un punct de echilibru, jumatate din mine deja visand, cealalta cu mintea ascutita, atenta la zgomote, lumini si umbre, cu mina inclestata pe telefon, sa nu cumva sa nu'i simt vibratiile.
Nu stiam cit timp sa fi trecut, m'am trezit speriata, o lumina difuza isi trimitea pasii pe parchet, pe sub usa se alinta miros de frig, imi era frica, te lasasem sa ingheti, sa astepti, in ger si intuneric, sunind inutil? Imi venea sa pling, ma incurcasem in patura, parul imi intra in ochi, brusc s'a deschis usa, incadrind surisul tau strengar, tinind in brate un buchet de lalele albe, nimeni nu imi mai daruise lalele iarna,m'ai privit amuzat, stiai ca adormisem si ca ma simt vinovata, desi nu aveam de ce, nu sunasei, gasisei usa deschisa. Nu ai spus nimic, ai asezat florile pe birou, iti inghetasera miinile, mi le'ai pus pe obraji, am tresarit instantaneu, eram inca buimaca, daca doar visam? dar nu, m'ai sarutat cu aer rece linga ureche, mi'ai spus sa'mi pun pijamalele si sa te astept. te'ai dus pina in bucatarie sa aduci un vas pentru flori, dar eu adormisem la loc, tot in blugii vechi si tricoul tau gri. oftind, ai stins lumina.