In pauzele dintre cuvinte, cind totul se concentreaza in simturi, in atingeri frematinde si blinde, atit de intense incat pe sira spinării ne'ating scintei, in acele goluri in care privirile trec dincolo de infăţisarea oglinzii, in tacerile ascunse si in oftaturile ce primesc atat de multe interpretări, in toate aceste momente inefabile imi esti cel mai drag.
Azi'noapte, la cinci dimineaţa, asfaltul era ingheţat si, desi mă stiam trează, intorcindu'mă la somn prin cintecul pescărusilor, sfisiind intunericul si straturile sub care'mi ascunsesem visările acestor timpuri, am simtit cum străbat un alt fel de drum, cu bătăi de inimă in ritmul acela de neinţeles cu care pescărusii isi plingeau, probabil, frigul din pene si dorul luminilor. Si m'am gindit la tine. Si'atunci pescărusii au tăcut, zgomotul de fond inregistrind imagini cu degete turcoaz, flăcări dezbrăcate,nuanţe de cires si o insulă poreclită "plapumă".
miercuri, 17 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu