nud

Sub straturile dese de tăceri ne'am ascuns noi, cei ce am fugit de aici, dintre pereţi scorojiţi,tavane împăienjenite şi cuburi de ciment, să ne jucăm de'a uitarea şi de'a jocul, îmbrăcîndu'ne în cuvinte frumoase şi atingeri blînde asemenea răsuflării tale liniştite pe pielea mea, ce bine îmi face acest gînd, că, numai să vreau, uite, pot deschide ochii şi'mi creez certitudinea că eşti lîngă mine,dormind cuminte, îmi pun degetele pe fruntea ta şi'ţi sorb în vîrfurile lor visarea, regăsesc acolo aceleaşi reguli după care ne vom juca şi treji.
Cînd vîntul şi ploaia şi furtuna mării vor spulbera straturile precare ale tăcerii sub care stăm ascunşi noi, cei ce locuim în eter de curcubeu, vom rămîne singuri, unul faţă de celălalt.
Ştiu, însă, am să'mi iubesc singurătatea.