vîrtej

sînt doar un om ce se joacă, ce ştie că altfel nu are cum fi.
inventez, decupez, colorez, şterg, nuanţez, scot iepuri din pălărie, creez lumi în care e totul altfel, in care am o cafenea şi se numeşte "concret", în care scriu o carte din 1001 de mesaje, în care se dansează cu vertebre, în care cifrele ascund cuvinte descifrate cu zîmbet- purice, în care inima nu are atrii şi ventricule, ci verde, păienjenei şi frici, în care nu te pot minţi că nu mai e magie, în care liniştea e ceva palpabil, ca şi tot ce simt şi nu'i pot da nume.
sîntem doar oameni.