noi avem norii în creier, se rostogolesc printre sinapse, ne controlează eliberarea de serotonină şi endorfine, ne echilibrează balanţa atunci cînd uităm pe unde am pus manualul de utilizare, se deşiră în iţe lungi şi mătăsoase de lînă albicioasă pe care se aşează bufniţe cu ochi-busolă, leagă în mănunchiuri groase semnele de întrebare şi ridicările din umeri, frămîntă bine gîndurile înainte de a le da drumul în transformatorul de cuvinte, ne adoarme în straturi pufoase şi proaspete, detectînd prin scamele strategic poziţionate orice urmă de coşmar sau nuanţă de gri, acţionează sistemul de alarmă cînd se întîmplă să uităm ce lipsite de importanţă sînt lucrurile cotidiene ca dezordinea, patul nefăcut, cărţile împrăştiate, hainele strangulate de spătarele hainelor şi ne aduce, cu magnetul-trifoi, înapoi în camera tapetată cu material de nori, pe care ni se reflectă lumini translucide şi calde, linişti şi jocuri ale căror reguli doar noi le stabilim.
avem norii în noi, nu mai e nevoie să zburăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu