cu o zi inainte de ieri ni s-au spus toate minciunile. Apoi a plouat, rar si fraged, ridicand din sprancene a nestiinta doi ochi, unul de caprioara, celalalt de vulpe. Eu mergeam stramb pe muchia de vest a trotuarelor, cu o umbrela invizibila care sa ma acopere de ploaia de ieri. Ar fi trebuit sa-ti spun si tie, nu te mai fastaci, are sa ne vada omul-conturnegru de pe peretele rosu, cu ochii sai perfect rotunzi si goi, dar am tacut, facandu-ma ca nu-l vad din cauza fumului si a muzicii, si te-am ascultat,chipurile, cu amandoua urechile.

am capatat, asa, progresiv, acest obicei, de a diminua sirul cuvintelor rostite pe zi,si nu spun ca e altfel decat pana acum, e numai cu mult mai prezent, stapanindu-mi astfel "scaparile" si cantarindu-mi, riguros, asemenea unui negustor constiincios, cuvintele.

capul meu e o sala de biblioteca, inca friguroasa, unde intra cat mai incet posibil, sa nu deranjeze pe ceilalti, semne de intrebare de diferite varste, cu cate o cafea sau ceai negru, pregatiti sa-si petreaca, de-acum, primaverile in cautarea transformarii in puncte sau semne de exclamare.