La telefon

-Alo, bunã dimineaţa!
-Bunã dimineaţa!
-Vreau sã raportez un jaf.
-Da, cum vã numiţi?
-Valentina Protoceanu.
-Unde a avut loc jaful?
-La mine acasã.
-Acum cît timp?
-În jur de miezul nopţii.
-Şi de ce ne sunaţi abia acum?
-Am crezut cã hoţul se va întoarce.
-Eraţi acasã?
-Da, domnule, eram în pat, mã pregãteam de culcare.
-Şi l’aţi vãzut? Îl puteţi descrie?
-Nu, nu l’am vãzut, nu l’am auzit, nu am simţit nimic neobişnuit.
-Doamnã Protoceanu, a intrat cineva în casã la dumneavoastrã în timp ce eraţi acolo şi nu aţi auzit nimic?!
-Exact.
-Ce vã lipseşte?
-Pãi nimic de valoare, nici bijuterii, nici bani.
-Şi despre ce jaf e vorba atunci?
-Domnule, cineva mi’a furat somnul!
-Dumneavoastrã vorbiţi serios?
-Da, vi se pare ca am chef de glume?
-Mã iertaţi, noi nu ne ocupãm cu aşa ceva. Nu vã putem ajuta.
-Şi eu ce mã fac?
-Daţi un anunţ în ziar, doamnã, poate infractorul se predã sau poate cineva ştie ceva despre somnul dumneavoastrã.
-Sã ofer şi recompensã?
-E o idee bunã. Succes!
-Vã mulţumesc. La revedere.
-La revedere, doamnã.