Umbrele păreau petalele unei flori abia deschise,săgeţi cu direcţii diferite, nedumerite de copertele negre cu care povestea le aştepta, în locul soarelui care să le încălzească.
Mestec fire de iarbă, azi mi'am înecat vederea în crudul verde şi mi'am lăsat sufletul să'şi întindă coastele la umbra lor în timp ce restul de mine respecta conştiincios traseul, încălcînd însă monotonia prin forfecări de cuvinte cu oameni dragi, contemplarea unui geam spart, în cioburile căruia s'au pieptănat balerinii albaştri şi visarea cu ochii pe dinăuntru a unui mănunchi gros de narcise albe.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu