Noaptea îşi desface acoperişurile asemenea păpuşilor ruseşti, roţile şi somnul mîncînd cu poftă din asfalt pentru a se săra, la capăt, din spumă şi nisip umed.
Nici nu ştiam că dorul mi'e atît de mare. plămînii sînt nerăbdători, degetele freamătă, iar frica am ascuns'o la fundul bagajului, sub sacul de dormit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu