În aburii leneşi ce cresc din smalţul căzii îmi înfig adînc tălpile crăpate de nanoacele prin ale căror goluri nu se plimbă acum decît degete butucănoase şi orbecăitoare. Se rup fîşii înguste de aer condensat pentru a împacheta cochet toate urmele ce m'ar putea incrimina, nu o să mă poată nimeni acuza de plimbări prin lanuri verzi şi înalte, mîngîiate de vînt şi de piele,sau de cocoţatul retinei pe florile surprinse azi a fi aprins crengile de lumini albe presărate discret cu buline colorate.
Pe suprafaţa riglei, segmentată în kilometri din punctul de vedere al unei furnici, patinează mărgele rotunde în care se oglindesc, deformîndu'se, impresiile unei încercări eşuate de a scrie coerent.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu