si vous avez un reve,donnez-lui une chance de se realiser

Suntem amîndouă leneşe azi. M. încă doarme, e ciufulită şi cufundată în moliciunea somnului, altfel mi'ar fi apostrofat mîinile tastatoare.
Din coate mi se scurg amintiri recente şi se depun , asemenea reziduului rămas după calcinare, la fiecare colţ stîng de stradă, sprijinindu'şi membrele obosite de scoarţa încreţită a copacilor.
Zilele astea capricioase, în care plouă cu petale efemere,furtunos şi cu zgomot de pietre lovind violent asfaltul, se ceartă, arţăgos, cu tot ce le iese în cale, au ceva în mod special cu umbrelele-acoperiş şi cu încălţările gumate-rezistente la apă. Mai că le'aş pune cîte o broboadă, dar în culori terne şi nisipoase, le'aş instala o băncuţă din lemn scorojit într'o intersecţie mare şi le'aş lăsa acolo, dar le'aş lua puterile. I'aş lăsa pe oameni să fie cum vor. Mă întreb dacă ar şti cum. Dacă eu aş şti cum.
Abia acum începe să (mă) doară cu adevărat. Sînt un străin ce se îmbracă cu hainele mele, dar care se dă de gol la fiecare oglindire în băltoacele fragmentate de petale rotunde, micuţe.