de la pantofi se pornise totul in seara ce abia respira,nadusita,aerul supraincarcat,cu cerul asemenea unei haine de blana,atat de calduroasa.
ajunsese acasa,unde incerca,pe intuneric,sa se descalte,sa deschida curelusa balerinilor,asa cum o mai facuse de multe ori,isi simtea picioarele umflate si dureroase si doritoare de apa rece si masaj cu aroma de levantica.
nu avusese rabdare sa aprinda lumina,poate asa i-ar fi fost mai usor,caci balerinul stang,incapatanat peste puterile pe care i le oferea statutul de incaltare,nu voia sa-si scoata acul din gaica,ca si cum ar fi putut deveni parte din trup,o piele naturala cu model floral impleticit. a tras cu furie si,in tacerea intunecoasa dimprejur,desprinderea curelusei de restul pantofului a sunat absurd de adanc si de dureros,ca si cum balerinul ajunsese sa fie deja componenta a talpii si acum lipsa unei parti ar fi dus la suferinta fizica.
a stat,un timp,cu bucata aceea de piele in mana,nehotarata,golita parca de orice gest,imuna la caderea noptii,la pielea lipicioasa si incalzita,la restul treburilor ce trebuiau rezolvate,la masa de seara,la telefoanele promise,la cartea abia pe jumatate citita.
se gandea,fara sa consientizeze acest fapt,ca asa este uneori si cu sufletul, i se rupe cate o curelusa ce tine inchise amintiri,oameni,senzatii,si cad de-a valma dintr-odata,asemenea hainelor mult prea ingramadite in sifonier ce te imbratiseaza cu toatele.
si daca pentru curelusa concreta,a balerinului,s-a inventat un lipici minune care sa o ataseze restului de corp de unde,cu putina grija,sa nu mai fie rupta, pentru suflet nu a nascocit nimeni nimic asemanator.
asa am gasit-o cand am intrat pe usa,in holul mic, m-am si speriat,era inca cu geanta pe umar,incaltata,cu bareta rupta atarnand inert in mana, mi-a fost greu sa-mi dau seama de cand statea acolo,asa,cu gandul asupra sufletului ce nu are leac de la magazin.
am tacut,avea sa creasca si sa uite.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu