telling all the secrets

Ingheţaserăm subit, in poziţia asta compromiţătoare, de imbrăţisare dureroasă si infometată, iar undeva, in cosmos, la atingerea trupurilor noastre s-a produs un scurtcircuit proiectat printr-un sistem incâlcit chiar sub tălpile noastre, ce abia rememorau contactul jucăus, si asa ne-au crescut,dimprejur, costume de gheaţă , cu diametrul in grosime destul de mare, acoperindu-ne cu totul, numai prin distanţa infimă dintre noi nu reusise să pătrundă ingheţul, astfel că ne treziserăm, inchizând ochii, in aceeasi haină, izolaţi si infriguraţi.
Aveam obrazul stâng sprijinit de urechea lui dreaptă, mirosind atât de frumos a iarbă si vis, si i-am spus, cât de rar am putut, asemenea iepurilor scosi din joben :" suntem doar noi acum, nici măcar atât, sub coaja asta de gheaţă ce pare puternică, si noi isi pierde, după cum ai să vezi si tu, pluralitatea, rămânând, aici, de unul singur. si-am să te rog să nu-mi dai drumul, nici măcar cu un deget desprins de pe umerii mei, căldura ta are să-mi ajungă, ca si ce am eu de dăruit, te va ţine lucid până va veni vremea să plecăm, o dată cu crăparea acestui cocon."
Si-am stat asa, sub ritmul inimilor noastre, adaptate să primească si nu să folosească oxigenul propriului trup, nestiind de când si pentru cât de-acum incolo.
In loc să se topească, stratul de gheaţă părea să se ingroase,incepuse căderea, nu aveam incredere, mă indoiam deja, un bob de gheaţă incepuse să crească si inăuntru, in mine, undeva pe lângă cotul drept.
L-am simţit cum tremură si l-am ascultat, incercând să nu pierd sirul cuvintelor, atât de alert soptite, poate de teamă să nu ingheţe inainte de a ajunge la mine :"tu nu stii, nu ţi-am zis niciodată, mi-a fost frică de râsul tău, atât de colţuros si ironic, insă ai atâta lumină ascunsă acolo inăuntru, de care nu inţeleg de ce te ascunzi, si fugi numai in colţurile de unde te ademenesc ochi hipnotizanţi de bufniţe si stiu că nu am nici puterea, nici cuvintele necesare de a te smulge de acolo, iţi simt alunecarea, si neincrederea, nu te teme, insă, eu stiu că mai avem puţin; e jocul meu, poate gresesc spunându-ţi acum, suntem in visul meu, asa cum mi l-am imaginat de multe ori, imi spuneam că are să fie un test pentru tine, pentru noi, dacă va fi să te intorci, si incetasem să cred, pusesem scrisorile, sosetele,cd-urile si cărţile in cutii mari de carton, dar uite, suntem aici, si nu mai contează, când am să tac nu va mai fi nimic, doar noi, si nu la plural, asa cum ai spus tu, atât de frumos."
Se făcuse cald dintr-odată, aveam hainele si părul ude,si până si zâmbetul lui,incert, era ud, la fel cum imi pipăiam si eu buricele increţite ale degetelor.
Pentru un timp, niciunul din noi nu a mai zis nimic, dar in jur mirosea pregnant a iarbă, vise ,iertare si inceput.