când lunea e zi de week-end

nisip rece intre degete după un culoar cu flori si pături pe post de paturi pentru copii negriciosi si gălăgiosi,despre care nu stiu când si dacă dorm,sezlong usor incomod si bere rece pentru seara rece dar cu zâmbet cald pentru ele , film alb-negru cu un număr 13 la fel de negru,ironic,trist si furnicător in momentele de respiro oferite de cadrele lungi si lenese in care te-ai fi putut hazarda in a spune că se tace, dacă imaginile detaliilor nu ar fi fost atât de pline, conversaţie cu păienjenei gumaţi,floricele sărate,bere,vin si ceai negru,momente de respiraţie, alternând atât de potrivit cu cele de inspiraţie, un balansoar scârţâietor, soapte pentru cuvintele mari, si,intr-un final, sosete dungate in loc de noapte bună.
intre toate astea,un ghem de senzaţii.