pe spatarul scaunului cineva a scrijelit,cel mai probabil cu o cheie ce deschide usa unui apartament unde se petrec vieti,un joc cu x si 0,numai ca x-urile sunt substituite de stelute,iar zero-urile,de nimic,de gol adica,ceea ce poate parea un pic ciudat la o prima vedere,si ma indoiesc ca autorul a avut inspiratia de a se gandi la zero ca si vid,ca si spatiu liber,care nu spune nimic,cel mai probabil trebuia sa coboare si a lasat jocul asa,neterminat; mie imi place insa sa cred altceva,sa imi imaginez ovalul zero-urilor in dreptunghiurile cu margini zgariate si tremurate,imi place sa ma gandesc mai departe,ca au fost de fapt o cheie si un deget care au jucat jocul,de asta sunt evidente doar stelutele,cum ar fi putut lasa degetul vreo urma reala?
nu a fost remiza,a existat un castigator,nu am sa spun care din ei a capatat victoria unor semne asezate in ordine pe plasticul gri al scaunului autobuzului ce se ingalbeneste prin tunel,unde luminile ne privesc complet si noi ,unii de fapt,incercam senzatii de descuiere a unor usi, cu chei din acelasi material din care au fost facute si semnele invizibile.