joi, 19 august 2010

Nu are nicio importanţă faptul că asa a reinceput să scrie, la persoana I, inventând totusi, pe alocuri, trăsături pe care nu le are. Si-a spus, nu are nicio importanţă, doar să scrie, asta contează. Dar cât de mult este dispusă să spună, cât de departe poate merge cu această nouă metodă, cu care, din principiu, nu e de acord?
Asa că-si pune sandalele noi, cu toc, se ascunde de sine si de restul in buzunarul cel mic al genţii si iese, poate va găsi un motiv să zâmbească, fără motiv.
De-ar stii cum să o zică, ar spune că e tristă,dar asa, in lipsa cuvintelor si a unor urechi potrivite, are doar să fumeze si să privească filmul, tăcând.

Un comentariu:

Darael spunea...

Indiferent cum o zice,
cu cuvinte sau fara,
direct sau pe ocolite
in mijlocul campiei
sau langa ureche...

Tristetea trebuie spusa
pentru a i se da drumul
sa plece in alta parte

In urma ei
ramanand
sandalele acelea noi
buzunarul mic
al gentii

Si toate paginile umplute cu scrisul acela marunt
ca framantarea buzelor
cand tristetea
se ascundea dupa ele

Dupa ele,
buzele.