Să dorm,fiind constientă de această stare,s-ar putea să devină,de azi inainte,un scop bine definit. Să nu simt că fur timpului pentru altceva inchiderea ochilor in afară de cerinţa fizică a organismului, să nu mă mai simt vinovată pentru cele câteva minute in plus cu capul pe pernă inainte de a se activa alarma gesturilor si a gândurilor.
Să-mi dezleg cuvintele de teamă si să mă vindece, ritmicitatea cursorului se consumă de o bună bucată de timp in gol,atâta doar să fi avut de spus?