cu toţii minţim si ne minţim.
tuturor ne e frică de ruperea legăturilor.
am impresia că nu mai am nimic de scris.
stau si astept, am tras zăbrelele si e doar un mic spaţiu prin care am să mai trag cu ochiul din când in când, in rest,nu am cum să mă uit in jur si sa nu văd amărăciune,cuvinte atât de aiurea folosite,mai ascuţite chiar si decât o bucată de stâncă.
perdeaua adie un pic, cum ar fi,in ciuda prognozei, să vină toamna?
mi-am inchipuit că are să fie mai usor crescând,insă fiecare gând si fiecare sentiment nu fac decât să vină sub o pojghiţă de ceţosenie, sub care nimic nu are rostul stabilit, nici măcar o explicaţie cât de cât plauzibilă.
Buru imi spunea că până la urmă totul se rezumă la tipul de nefericire pe care ni-l dorim,dar cum stii să alegi asa? in câte tipuri se imparte nefericirea?
am stat două zile in casă,evitând să-mi imbrac propriile minciuni si zâmbete zugrăvite, incercând, in podul palmei,să ghicesc cu ce sânt diferită,până am strâns pumnul, stiind că nu asa voi obţine un răspuns.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
n-are sa vina toamna; are fie cald in continuare, tare cald si toate au sa continue sa se topeasca pana cand au sa se pravale intr-o masa amorfa inodora si incolora…
Buru trebuie sa abia partea ei de dreptate dar eu cred ca totul se rezuma la singuratate, la tipul de singuratate pe care mi-l dorim; sau mai degraba pe care ni-l construim; uneori imprejmuit cu zabrele groase si doar un mic spaţiu ca un periscop de submarin prin care sa mai tragem cu ochiul din când in când… in rest un dejurimprejur ca un desert saharian….
cu pumnul strans linia vietii se face spirala, cu cercurile asezate cuminti unul peste altul pana la contopire…
(pseudo)moşule,de cele mai multe ori singurătatea nu este egalul nefericirii? numai că singurătatea în doi doare mult mai tare decât singurătatea de unul singur.
se contopesc cercurile, într-adevăr,cum să interpretez asta?
mmm... n-as zice ca sunt egale; singuratatea este permanenta, nefericirea nu este...
cand intinzi palma linia vietii este ca o albie de rau, cu un izvor intr-un capat, si un punct adanc ca o fantana in care se varsa in celalalt, cand inchizi pumnul nu este decat involburare de cercuri; sta doar in puterea ta sa-l inchizi, sa-l deschizi...
:)
Trimiteți un comentariu