din taciturna bătaie de diverse etiologii

Timpul acestor zile, prelucrat sub formă de leneveală , lipsă de întrebări, griji, ignorare a incertitudinilor şi a golurilor, cu mers opus faţă de inelul-ceas, ce indică întotdeauna aceeaşi oră, 10:12, mi-a intrat pe sub piele, acolo unde numeroase reacţii au drept rezultat emoţii cu diverşi timpi de înjumătăţire, cu metabolizări diferite şi fel de fel de legături create, întreţinute uneori chiar de imagini fugitive de deasupra cearcănelor ce nu şi-au odihnit adâncimile îndeajuns.
Planul ce trebuia urmat presupunea coordonarea strategiilor, cu toate că poziţia lor era una antitetică. Numerosii atomi agitaţi îşi manifestau corectitudinea prin semne de îndrumare, hărţi marcate, binocluri şi trusă de prim ajutor. „Sunt responsabil pentru iresponsabilitatea ta”, aşa mi-ai fi putut spune, dacă ne-am fi ciocnit pe unghiul întâmplător al unui culoar oarecare. Culoar de trecere, evident, nu de locuit. Cel mult potrivit analizei imaginare, cu lumină difuză asigurată de şapte licurici într-un fost borcan de castraveţi muraţi. Creionul încercat între nas şi gură pe post de mustaţă miroase a plastilină, însă descrierea insuficientă determină oprirea gândului la distanţă de final, greu de apreciat, din moment ce simpla sa existenţă reprezintă o alegorie.
Rămâne bătut în cuie, deci, ne-am pus sufletele schimbării, cu cheiţe ce trebuie, din timp în timp, întoarse. Felul timpului este discutabil; bazat pe teoria inelului-ceas, s-ar putea spune chiar că nu mai există dovada necesităţii cheii, mecanismul va funcţiona continuu, din moment ce timpul nu se mişcă.
Existenţa unei memorii selective în privinţa amintirilor cu gust medicamentos şi uleios naşte zimţi ce taie lemnul susţinător al podurilor pe care încrederea le încearcă sporadic, în anii în care se coc mulţi pepeni, zemoşi şi rumeni asemenea obrajilor îndrăgostiţi sau doar înfriguraţi.
Curiozităţile pândesc la fiecare întoarcere de cap, cu nerăbdarea ascunsă bine în sân, de sub rânjete de arlechin ucigaş sau zâmbet falsificat cu creionul de buze. Valeriana e adormitoare, bună pentru doamnele nevrotice, cârora le cresc pisici de sub paturi şi din cuptor, numai că asupra acestora, al pisicilor, somniferul natural îşi schimbă traiectoria, excitând ochii şi alintarea. O dată cu miresmele sedative se aude indignarea vecinilor în legătură cu zgomotele nepotrivite provenite din apartamentul locuit de pisicile cu doamnă.
Piesele de mobilier alunecă pe podeaua proaspăt cerată, producând scârţâieturi variate, asemenea sunetului scos de cretă pe suprafaţa tablei, a maşinii de gunoi ce sfâşie somnul, a glasului ce spune :”Sunt asemenea unei cărţi deschise, dar nu pentru tine.”
Argumentul reducerii la absurd oferă un colac de salvare inepţiilor purtătoare de pene la pălărie şi de pufi de păpădie prin buzunarele peticite.