iţi plac oamenii care te intimidează, cu toate că in momentul real nu poţi decât să taci, scormonind in cutii minuscule după cuvinte cu semnificaţie.
in acelasi timp, insă, iţi place si să stai toată ziua in pantalonii de pijama roz,desfăcând păstăi de fasole verde, să-ţi miroasă degetele a crud in timp ce ţi se impotmolesc in hârtia portocalie de impachetat cadouri.
ar fi bine să-ţi placă să faci si un pic de curăţenie, ai stat azi cu patul nefăcut până spre amiază, dacă mai asteptai un pic cădea noaptea si nu mai trebuia să te deranjezi. noroc cu argumentele imaginaţiei, cum altfel ar cunoaste scoicile niste căluţi de lemn dintr-un carusel miniatural cu o muzică ce străpunge toate straturile, până si pe cel unde nu a pătruns nimeni niciodată. cum altfel s-ar imprieteni o pană de porumbel cu minnie, prietena lui mickey mouse, asezată cochet in vârf de creion, purtând fundă si rochiţă asortate, rosii cu buline albe. cum altfel s-ar infofoli carneţele in mărgele de lungimi greu de apreciat. cum altfel ar mai pune creioanele colorate piedică discurilor cu zimţi ce lasă pe hârtie forme ale căror nume nu-l stiu. cum altfel ar mai dansa plicul de ceai pe lângă perechi de chei, castane vechi si noi, agrafe,un ou kinder,toc de ochelari,pez-uri,caleidoscop, si alte exemple ale ordinii dezordinii mele.
marți, 21 septembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu