poveste cu/fără tâlc

E curioasă si de-a dreptul amuzantă imaginea mea asupra aerului ăstuia tomnatec,de-mi vine să-mi umplu pumnii cu el si să-mi spăl, alene si constiincios, asemenea pisicilor,ochii, iar o dată cu ei, toate credinţele anterioare,prieteniile clasificate,siguranţele in privinţa omului ce deja eram, iar apoi,clătindu-mi mâinile,să las să alunece,divizate si desurubate din structurile prea complexe,fie ele nuclee,invelis sau doar liganzi, stările-fantomă ce mi-au tot vizitat interiorul in ultimul timp, cu toate că nu era nimic călduros sau primitor in privinţa lui, dimpotrivă chiar,numai vechituri si praf. să mă scutur de ele, cu toată bunăvoinţa de până acum, a inghesuirii mele printr-un vas mic de sânge pentru a nu le face să se simtă supravegheate. le-am lăsat să atingă ce au vrut, să deschidă toate usile, să privească de la toate ferestrele,să pună sub microscop chiar si mustăţile de soarec,păstrate de mine doar de amuzament.
cu genunchii in braţe si ochelarii ancoraţi bine pe vârful nasului, trăgând pofticios din ţigară, le-am urmărit miscările, curiozităţile, soaptele neinţelese,ridicările din umeri, gesturile imperceptibile. asteptam,fără să stiu exact că asta fac, un verdict, apoi o sentinţă, poate si o hartă de urmat.
nu au făcut decât să mă intoarcă pe dos, la propriu, să pună in ordine asa cum au crezut de cuviinţă, fără să-mi ceară sfatul, fără să mă privească chiar, considerând că deţin soluţia ideală.
de asta am plâns azi-noapte, când degetele, zece la număr, nu puteau număra mai mult de doi, când noaptea era doar un tunel infricosător prin care stările astea fantomă asteptau să treacă, atât de mulţumite că au incheiat cu bine o altă "curăţenie de vară-toamnă". dar nu le-am dat drumul să iasă, au să-si dizolve superioritatea si costumele in aerul ăsta, curat, linistit si neintrebător, pe care il adun in găleţi mari din plastic. am luat, de dimineaţă, din piaţă, o duzină, toate albastre.
nu mă intrebaţi cum le-am adus acasă.