dimineata alba avea sa le deschida ochii in acelasi timp. ea in camera rosie, cu parul in ochi, band insetata din apa narciselor un pic ofilite, el cu genele inca lipite intre ele, verificand ceasul prin scoaterea geamului de protectie.
telefoanele nu exista,serviciul postal e la pamant, si ei nu-si pot masura distanta din atlase de geografie pentru ca nu stiu de existenta lor. kilometri distanta sau doar explicatiile unui domn cu baston gesticuland cu bunavointa, doua strazi la stanga, apoi imediat pe colt, dupa magazinul cu jucarii?
lucrurile se implanta asemenea pasilor facuti in nisip, cu o oarecare insemnatate initiala, apoi vine marea, tot ea insetata de amprente umane, furand, netrebnica, in timp ce noi stam cu trupurile intinse peste scoici si caluti de mare.
n-am spus nimanui, dar am dovezi: castelele, numele scrise in nisip, promisiunile facute pe tarm, sunt toate duse la adancime pentru ca rechinii sa isi instruiasca puii.
camera rosie e un desen dintr-o carte de colorat, iar ceasul e dintr-o alta poveste.distantele sunt chiar aici, in buzunarul de la piept al pijamalei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu