zorii si-au clatit somnul prin borcanele in care elevii umezesc pensulele la ora de desen; desprinderea de paginile cartii groase s-a facut greoi, pe muteste o voce ma tot tinea acolo, cu toate ca eu voiam sa visez,azi am de terminat o scrisoare si nu vreau sa-i scriu despre oboseala,despre ziua frumoasa de afara pe care doar o percep,despre inaintarea prin salile muzeului stapanita de somnolenta cumva benefica,despre amintirile deja vagi, ale orasului cutreierat abia cu o saptamana in urma.
pe birou e dezordine- vederi, cana cu ceai de iasomie,o lingurita cu care s-a mancat iaurt, o pereche de manusi inapoiata, doua carti, creioane,servetele, o adunatura haioasa de masti. hai,nu mai pierde vremea, mergi si fa ordine, apoi termina scrisoarea-carnetel, poate ai timp si de posta, daca nu las-o pe maine, nu e prea tarziu, destinatarul a incetat oricum sa astepte.
mi-aduc aminte, inca proaspat, de spatiul acela gol de ieri, ce doar asteapta sa fie si el curatat si-apoi am sa spun, intai foarte incet, doar pentru urechile apropiate: "e al meu". m-am gandit, am sa ti-l arat si tie, inca asa, dezbracat, impersonal, racoros, mirosind a vopsea si cu tevile la vedere, si poate, doar poate, ai sa ma saruti in dreptul ferestrei mari pusa la jumatatea peretelui, fara ca nimeni sa ne vada. si-atat,am sa te las sa pleci fara sa-ti spun pe unde sa o iei, ascultand pasii tai pe parchet, cum lasa urme in spatele celor ce se vad.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Frumos scris.
sa-mi vezi si scrisul de mana:)
Trimiteți un comentariu