arcurile si-au desfacut subintelesurile, lasandu-le prin petele de lumina ce traversau azi, chiar si pe rosu, indiferente si emancipate, trotuarele zgomotoase. sunt de-acum doar segmente, de la punctul A la punctul X, reprezentate de o anumita lungime si un sens cert, fara puterea anterioara de a-si roti constitutia, desprinzandu-se din orice univers improbabil.
stelele se gasesc si in ceai, in noptile doar negre va sugerez sa consumati un ceai cu stelute din zahar, aveti sa va puteti juca, inventand nume si creand constelatii.mie imi place din ce in ce mai mult doar cafeaua, dar din zatul ei interpretez fals, caci amestec si invart in toate directiile ce nu "spun" nimic, doar cate un elefant, sau, in zilele bune, cate un flamingo.
am vazut,acolo, lazi intregi de dulciuri colorate, moi si probabil foarte dulci, cu glazura de ciocolata, cu miez de migdala, cu invelis de napolitana, cu aroma de struguri, atat de multe incat niciodata nu m-am hotarat sa iau ceva. da, si o casa adevarata din turta dulce, cu hornuri dichisite cu bomboane din acelea micute si rotunde, cu ferestre caramelizate si pereti interiori vopsiti cu pasta de cirese.
e foarte probabil sa lipseasca ceva vietii mele, observ usurinta cu care oamenii se grabesc sa numeasca lipsa si nu prezenta celor ce sunt deja,oricum importante. si arcurile se incrunta si se fac cercuri, delimitandu-mi cuvintele, imputinandu-le si cenzurandu-le, in timp ce privirea cade oblic in sala cu oglinzi din ape sarate.
pierd din nou noptile in favoarea cartilor, le rumeg in tacerea din care mai cade din cand in cand o parte dintr-un cantec sau un scrasnet de roata, paginile isi pierd numarul, asemenea bonurilor de ordine aruncate pe jos sau in cosul de gunoi imediat dupa implinire, metamorfoza e subtila si apoi, intr-un tarziu, devine din ce in dificil sa revin aici, unde aparent sunt asemenea unei case fara o camera.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu