Primăvara asta e tare capricioasă, cînd ne împroaşcă cu lumină şi ne încalţă în balerini multicolori, cînd ne aruncă într'un butoi cu apă de ploaie, să ne spălăm voioşia abia regăsită. Cerul şi'a încruntat norii şi a luat bagheta magică a Primăverii, să o înveţe minte că nu în mîna ei stă puterea, ci el decide dacă îşi anină norii de pleoape şi plînge sau dacă îi ascunde prin buzunare, limpezindu'şi privirea şi privindu'ne drept în ochi.
De'asta, oftînd, scoatem pelerine de ploaie, umbrele, şoşoni rezistenţi la apă, pentru cei friguroşi chiar mănuşi şi eşarfe mai groase, şi dansăm în ritmul impus de vînt, ce ne dirijează din limba lui ascuţită, cu care ne atinge exact în mijlocul terminaţiilor nervoase, să îl simţim mai bine.
Cerul ne priveşte şi mustăceşte, îi părem minuscule titireze peste care aruncă mărgele de sticlă apoasă. Cînd s'o plictisi de joc, poate Primăvara va fi învăţat o lecţie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu