nu'i chiar atat de greu,de'acum suntem oameni mari, stim ca timpul e cicatrizant,mai demult ceilalti lasau semne mult mai adanci, insomnii cu fixarea peretilor, dureri inexplicabile din punct de vedere medical si netratabile, nici macar cu produse homeopate.disectii indelungate, puricarea fiecarui moment, fiecarei vorbe, (re)interpretări ale privirilor, atingerilor, tonalităţilor vocilor,convorbiri nesfîrşite despre cine, cum, cînd a greşit, a minţit, a ignorat, a uitat să'i pese.
pe atunci era uşor să'ţi impui, cu o plăcere vinovată, dramatismul, înapoiatul firelor de legătură,sau, dimpotrivă, mijloacele de a recăpăta un drum comun, de a petici şi a relua ceva fără de care cu greu îţi imaginai ziua de mîine.
acum,nu'i chiar atat de greu. aşezi totul într'o cutie,dezordonat,o închizi cu două folii de scotch, inscripţionezi cu markerul negru "altă lecţie învăţată" şi gata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu