A început. Cu o fisură. Îngustă şi scurtă. Abia se observă, şi asta numai dacă te apropii foarte mult de suflet. Sînt pregătită, e mult mai tîrziu decît mă aşteptam, însă planul e făcut, iar dacă voi respecta etapele, dacă voi putea alege materialul potrivit pentru a umple fisura, atunci mă voi regăsi, aşa cum m'am abandonat cu ceva vreme în urmă, pe'un petec de cuvinte greşit aranjate, cărora le sunt datoare cu o reinterpretare, de data aceasta una corectă şi atît.
Iar dacă nu, dacă fisura se va adînci şi se va lăţi, cu margini crenelate, cu aspect de crater, voi desprinde pînzele complicate ale păienjenilor ce'mi păzesc monştrii, şi voi astupa golul, transformîndu'l în cocon vătuit,iar ţipătul bufniţelor în tăişul dimineţilor ce dor din ce în ce mai des, va asurzi tăcerea ce se ridică încet din interiorul gropii înfăşate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu