distorsiune

Treceau ţigăncile cu fuste colorate, măturînd zăpada cea nesătulă, cu boluri mari din care se iveau, prin geamurile aburite, cupele crinilor imperiali, atît de atipici în mîinile negricioase şi pline, atît de nepotrivite printre rîndurile dese de ninsoare, sfioase şi îndrăzneţe în acelaşi timp, ademenind spre somn înmiresmat, în care să te afunzi fără teamă de adîncime, în straturi din ce în ce mai hipnotice, în ape verzui cu irizaţii împietrite în cercuri concentrice a căror continuitate nu poate fi întreruptă, deşi ţigăncile ştiu descîntece de tot felul, şi cîte un leac pentru fiecare durere.
De pe petalele arcuite ale crinilor asupriţi de sărutul rece al fulgilor de nea se scuturau, la fiecare pas apăsat al ţigăncilor cu basmale colorate , granule aurii de polen, purtînd fiecare, în rotunjimea imperfectă,cuvinte supuse tăcerii, prafuri decolorante şi vise în colaje prinse în piuneze.
Prin geamurile aburite, cu mîinile ascunse în buzunarele descusute, priveam crinii pe tulpinile firave, cum se lasă duşi de ţigăncile vesele, îmbrăcate în materiale colorate.